Și te priveam cu buzele'mi cusute,
cu gând smerit, și fruntea aplecată.
Dar nu te'aveam, decât cu versuri mute,
ce le scriam din mina ta mirată.
Nu te șoptesc, căci vocea mi'i ca vântul,
nesocotită, lipsită de culoare;
nu te speria, că'ți scriu astăzi cu gândul,
dar timp nu e, iar spațiu'i doar schimbare.
Să nu îmi taci, cu vorbele pe buze!
nici numele nu'ți știu, deși durerea,
de'a nu te'avea, mi'aduce doar acuze...
...pierdut spre trupul tău, îmi aflu iar plăcerea.
Și te scriam prin mina ta mirată,
dar nu te'aveam, decât ca versuri mute.
Cu gând smerit și fruntea aplecată,
mi te priveam cu buzele'mi cusute.
CITEȘTI
Când sângele cântă...
Poetry"Frâu liber dezmierdării nu'i da prea mult. Până și jurămintele cele mai strașnice par vreascuri în focul sângelui..."
