Ratacind in vidul propriei fiinte,
m-am lansat intr-un jogging usor printre stele,
dar m-am impiedicat de un quasar,
ce ma lovise in oglinda retrovizoare
cu stralucirea sa moarta- imbold feminin,
de stationare a carnii.
Linistit,
am ocolit locul unui accident aparent imaginar,
si am ratacit alte cateva zile,
desii timpul nu exista pentru mine,
in lipsa unui vid plin,
o singuratate avida de corpuri,
manata de dorinta de a ma stationa psihic, undeva...
Si am oprit langa ea:
roscata, aparent solida, purtand unuiri purpurii -
semne ale unei virginitati primordiale.
Nu m-a mirat insa gloata de sateliti ce roiau in juru-i,
dar m-am privit,
atat cat imi permitea inexistenta unor ochi fizici,
si m-am vazut lipsit de esenta,
ratacind in cautarea unei orbite.
Robit insa de ganduri bidirectionale,
am fost prins intr-o cursa nebuna a gravitatiei.
Asa ca am ocolit-o o vreme,
urmand o traiectorie eliptica.
Astfel i-am invatat formele si,
aprinzandu-ma cu fiecare kilometru parcurs,
strapungandu-i stratul de..nesiguranta,
si dupa toate legile lui Newton, am atins-o!
Cu toata forta unui Big-Bang miniatural,
i-am strapuns scoarta,
inlaturand strat dupa strat,
adancindu-ma tot mai mult...
...ei bine...in cunoasterea trupului ei.
Cand m-am trezit, eram rece,
iar ea ma pastrase inauntrul ei;
si,
ca o dovada a unui atasament terestru,
i-am lasat pe ceilalti sa graviteze
in jurul ei,
urmand vechea mea traiectorie eliptica...
...ratacind in vidul propriei fiinte...
..timpul nu exista pentru mine...
...in cunoasterea trupului ei...
Ajunsesem acasa.
CITEȘTI
Când sângele cântă...
Thơ ca"Frâu liber dezmierdării nu'i da prea mult. Până și jurămintele cele mai strașnice par vreascuri în focul sângelui..."
