Te cunoșteam cu fiecare sărut,
alunecat de pe sân, către coapse,
căutând căldura păgână
a trupului tău...
Mi'ai spus că ești femeie...
M'ai pierdut mie însumi,
cu fiecare curbă a cărnii,
mi'ai fost și plăcere, și scârbă,
și nu ți'a fost de'ajuns.
Mi'ai spus că ești femeie...
Te'ai ascuns printre rânduri,
lăsându'mi versurile goale,
și te'ai acoperit cu carnea mea,
cerându'mi cerneala pe întreg trupul tău...
Mi'ai pedepsit și izbânda,
dar și înfrângerile, cu o nouă copertă.
Și'am tăcut, resemnat,
scriind despre femeie...
CITEȘTI
Când sângele cântă...
Poetry"Frâu liber dezmierdării nu'i da prea mult. Până și jurămintele cele mai strașnice par vreascuri în focul sângelui..."
