O privești...
cum se joacă,
cum râde,
cum te îmbrățișează,
ca pe cineva deja mort,
ca pe o umbră lipită în carne...
O privești,
și simți un copil,
o adiere a ființei,
ascunsă după genele'i lungi,
fugind de copilul din ea...
Mi s'a ascuns în brațe,
speriată de tăcerea privirilor mele,
de sărutul palmelor mele,
și a tăcut, cum tace tăcerea...
...avea aroma străzilor în umeri,
și'un gust de tristă rătăcire...
Iartă'mă, copil cu ochi de'o tristă frumusețe.
Pentru: TeoTeo3
CITEȘTI
Când sângele cântă...
Poetry"Frâu liber dezmierdării nu'i da prea mult. Până și jurămintele cele mai strașnice par vreascuri în focul sângelui..."
