Voi simula ceata,
dincolo de prora retinei mele,
iar tu,
femeie,
imi vei calauzii drakkarul
dincolo de valurile parului tau,
ranind muntii prea calzi ai bratelor tale,'
taind pesteri in intunecimea aerului,
gasindu-mi prea mult dorita liniste,
in laguna privirilor tale.
Pe obrajii tai voi fi creat un Templu al nostru,
lasandu-mi sarutul ca ofranda, pe buzele tale, virgine...
Voi cauta un acasa, femeie,
prin luneta trupului meu,
si da,
voi cladi temelia, in palmele tale, plapande.
In bratele tale ma voi aseza eu,
rapindu-ma cerului,
rapindu-ma lumii,
intr-o armonie a atingerilor.
O visare lunga ne va topi intr-o imbratisare ranita,
transpusa intr-o realitate iradiata
de albastrul de cenusa al ochilor tai...
Timpul trece, masurandu-ne pasii...
...de-acum sunt al tau, femeie,
iar in palma ta am asezat intr-un tarziu,
drakkarul meu de vis.
CITEȘTI
Când sângele cântă...
Puisi"Frâu liber dezmierdării nu'i da prea mult. Până și jurămintele cele mai strașnice par vreascuri în focul sângelui..."
