Floarea albastra

311 20 4
                                    

Cap 12

Privind afara, fara chef,

In fata ochilor se-arata

Doi copii inofensivi

Ce-mpreuna ei se joaca.

La un momendat baiatul

Se indreapta catre fata

Si lui Magan i se parea

Ca era cam suparata.

Baietelui incerca a o inveseli

Dar micuta fata pe loc tresari.

Se uita la el putin infricosata

Si lacrimi pe obraji se scurgeau pe data.

Baiatul speriat, o lua in brate

Iar fata si mai speriata,

Il impinge si-l loveste

Odata si-nca-odata.

Baiatul ii da drumul

Si fuge inspre zare

Iar la scurt timp

Se-ntoarce cu o floare.

Era o floare-albastra

Ce-n lume-mprastia

Pace si iubire

Si toata dragostea.

I-o darui fetitei, mana-i tremura

Fata cand o vazu nu mai suspina.

Isi intinse mana, si floare o lua

O puse la piept si se bucura.

Fata se ridica de pe iarba rece

Si usor, usor intristarea trece.

Se-apropie de baiat ii saruta obrazul

Cu multumiri o mie.

Dupa asta amintire Magan se-ntrista.

Se uita in ghiozda si o carte cauta.

Cand in cele din urma caretea o gasise,

Cu mare sfiala ea o deschise.

In acea carte frumos se odihnea

Floarea albastra ce baiatul i-o inmana.

Floare a ramas la fel cum o primise

Dar Troy nu mai era baiatul ce i-o daruise.

Cupidon trebuie sa moaraUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum