Te trezești de dimineață şi încerci să te dai jos din pat. După ce că a trebuit să mă trezesc la ora asta, mai trebuie şi să mă ridic din pat.. lumea chiar are tupeu în ziua de azi... te gândești tu hotărându-te să te ridici şi să te îndrepți spre baie.
Te grăbeşti să te speli şi să te îmbraci pentru că azi nu îți permiți să întârzii. După ce toți membrii echipei tale au devenit chuunin, iar mentorul vostru a trebuit să ia în grijă alți genini, te-ai hotărât să te alături celor din ANBU. Iar astăzi trebuia să mergi să primești permisiunea Celui de-al Patrulea Hokage. Ultima dată a zis că se va mai gândi pentru că i se părea că ești puțin cam tânără să te alături celor din ANBU ținând cont că aveai doar 12 ani. Probabil o să-mi refuze cererea.. "Tânără", huh? De ce nu mi-a zis pe față că sunt prea slabă..?
Peste ceva timp ajungi în fața biroului Hokageului. Bați încet la ușă.
- Intră.
Deschizi ușa şi intri, blondul umblând prin diverse hârtii oficiale şi neoficiale. Să fii Hokage nu pare prea simplu.
Gândurile tale sunt întrerupte de Minato.
- Oh, [n/t]! Care este problema?
- Hokage-sama, am venit să primesc răspunsul pentru cererea pe care v-am făcut-o.
- Imediat. Spune el şi ştampilează o hârtie, după care o semnează şi ți-o întinde. Cu asta, oficial faci parte din ANBU. Succes. Spune şi zâmbește cald.
- Vă mulțumesc. spui tu fericită, însă fața ta nu schițează vreo emoție, dorindu-ți să pari cât mai indiferentă.
Probabil că în sfârșit trecutul a ajutat la ceva...
Nu-ți prea aduci aminte de trecut, dar îți aduci aminte de vechea ta pasiune de a ucide. "E nebună.. plecați de lângă ea" sunt singurele cuvinte pe care le auzeai din partea celorlalți, dar nu ți-a păsat niciodată. Dacă devenea enervant, îi omorai şi rezolvai problema. Țac-pac.
Asta până când el te-a ajutat să scapi de acest obicei prost, de această pasiune macabră. Începusei să ții la el... Obito-kun.....
Trecuseră vreo 3 ani, dar încă auzeai:
Haha, este ciudata îndrăgostită de acel fraier!
Erau niște foști colegi de-ai tăi din Academie râzând de tine.
Devenea enervant. Foarte enervant. Încleştezi pumnul, dorindu-ți să-l loveşti pe acel idiot, dar cineva te oprește.
- Chiar vrei să faci probleme echipei? Spune Kakashi cu mâna pe umărul tău.
- Lasă-mă! Zici tu în scârbă, uitându-te în ochii lui, dându-i mâna de pe tine, apoi plecând.
Sunt sigură că şi el mă crede o ciudată......
Stai.... avea... cumva... Sharingan?!?! Asta nu îmi oferă un sentiment prea plăcut....
Te întorci grăbită spre Kakashi şi îl oprești.
- De ce ai Sharinganul?
Se uită în jos. După ceva timp, spune:
- Nu vreau să vorbesc despre asta, apoi pleacă.
- Ce s-a întâmplat cu Obito?!?!?! Țipi în urma lui, dar pare că nu te aude.
Dai cu pumnul într-un copac, şi îl dărâmi.
De ce nimeni nu-mi spune nimic despre el?! Nu l-am mai văzut de vreo 2 ani... şi nici pe Rin dacă stau să mă gândesc mai bine.. doar nu au.... Obito... te rog, nu fii mort!
Când ai ajuns acasă, te aruncat în pat şi ai adormit imediat.
A doua zi aveai o noua misiune împreună cu echipa ANBU din care făceai parte.
- În cazul în care apar probleme, voi mai trimite o echipă să va ajute. Spuse Hokagele după care ați plecat spre ieșirea din sat.
Păcat că Kakashi nu e în echipa asta... sunt sigură că ar fii fost de mare ajutor...
