Nu după mult timp, ați ajuns în fața blocului în care locuia blondul.
- Eşti sigur că e ok să vin? Părinții tăi nu se vor supăra? Nu am văzut să îi fii sunat să îi anunți.
- Părinții mei nu sunt aici, spune cu încredere. Şi nici nu se vor întoarce prea curând... şopti cât pentru el, însă reuşisei să-i desluşeşti cuvintele.
Consideri că mai bine păstrezi liniștea pentru moment deoarece nu pare un subiect prea ușor de abordat. Îți propui să îl întrebi 'care-i treaba' cu părinții lui într-una din viitoarele dăți în care vă veți întâlni.
Intrați în scara blocului şi urcați la etajul 3. Deidara se oprește în fața unei uşi, pe care o descuie cu una din cheile sale. Ce naiba face cu atâtea chei?
Intră în apartament, tu urmându-l în liniște.
- Hmm? Ştiam ca am încuiat uşa asta... spune băiatul intrând în altă încăpere. Sasori?? Te-ai întors?
- Da, nu e nevoie să strigi aşa! Unde ai fost până acum?! Te-am așteptat! Ştii că urăsc să aştept! spune roşcatul, scoțând capul pe uşă. Observi cum i se măresc puțin ochii în momentul în care te vede. Nu ştiam că azi vei veni însoțit acasă.
- Nu ştiam că azi VEI FI acasă!
- Mă gândeam să te surprind.
- Ți-a ieșit perfect.. pufneşte Deidara ca de final, trântindu-se mai apoi pe canapeaua din sufragerie.
- Dacă e, pot să vin altă dată... spui tu cam cu jumătate de gură.
- Nu, în niciun caz! sare blondul ca ars de pe canapea. Până la urmă e doar un proiect, nu?? Asta, plus faptul că trebuie să îl predau mâine. Adaugă el, ducând o mână la ceafă, fiind ușor stânjenit de situație.
- Mâine?! Ai zis că ai o săptămână la dispoziție!
- Păi da... Dar termenul a început săptămâna trecută.
- Ce?! Esti cumva idiot? Stai, ştiu răspunsul, nu te obosi.
Blondul nu răspunde, însă îşi dă ochii peste cap în semn de exasperare.
- Vrei ceva de băut înainte să ne apucăm de lucru?
- Nu, mersi. Vreau doar să terminăm proiectul şi să te văd trecând clasa.
-Hahaha.
- Sunt serioasă, Dei! Ești in prag de corigență!
- Ştiu prea bine, [n/t]! Ai incredere, o să trec cu brio!! Doar am cea mai bună meditatoare din oraş. Spune zâmbitor, făcându-ți cu ochiul.
Involuntar, buzele tale se curbează într-un mic zâmbet, iar obrajii capătă o ușoară nuanță trandafirie.
- Hai la mine în camera. continuă Deidara, prinzându-ți mâna şi trăgându-te după el prin hol.
Ajungeți in camera lui, care este mult mai ordonată decât ți-ai fii putut tu imagina. Cu toată sinceritatea, te aşteptai să deschidă uşa şi să vezi o groapă mai micuță de gunoi, fapt ce nu s-a întâmplat spre bucuria sufletului tău.
Ajunşi acolo, blondul îți face semn să te faci comodă, scoțând iarăși multitudinea de chei şi începând să descuie diverse sertare din care scotea materialele pentru planşa suport.
- Umm, Dei?
- Da? răspunde acesta, îndreptându-şi atenția asupra ta.
- De ce încui sertarele dacă sunt doar materiale acolo?
- Nu sunt 'doar' materiale, [n/t]! Cu ele poți creea, poți face artă! spune el visător, gesticulând dramatic.
- Ok, drama queen. Dar de ce le ții încuiate?
- Să nu mi le ciordească Sasori.
- De ce ar face asta?
- Păi când mai rămânea fără materiale, lua de la mine, iar când aveam eu nevoie de materiale, o laie materiale. Continua el, fluturând mâinile.
- Ok, ok, oprește-te din gesticulat altfel îmi vei scoate un ochi!
- Oh, nu-i bai, creşte altul.
- ....
Te-ai abținut să nu-i zici vreo doua d-alea frumoase şi ai început să îți faci planul pentru proiect.
~~~~~~~~
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Artiştii noştrii dragi❤
Întrebare: capitole mai lungi şi mai rar postate, sau mai dese şi puțin mai des postate? =))))
