Primul capitol pe 2018. Sper să fie ok =)))
*********
Prima zi în Poliția Militară, garda personală a regelui. Patrulezi încontinuu de câteva ore şi aștepți cu nerăbdare pauza de masă sau să vină cineva să te înlocuiască, însă se pare că rămâi doar cu speranța întrucât auzi întâmplător discuția a două persoane despre cum urmează să se desfășoare procesul în care Eren este acuzat că se poate transforma în titan. În încercarea de a înțelege mai bine ceea ce se vorbește, auzi paşii cuiva din ce în ce mai aproape de tine aşa că începi să te plimbi pe holuri pretinzând că patrulezi încontinuare. O vezi pe Annie cum se apropie de tine.
- Îmi pare rău că va trebui să-ți distrug visele, dar în loc să ai pauză de masă va trebui să stai de pază undeva. Va fii un proces important foarte curând. Îți spune blonda fără a schița vreo emoție.
- Am înțeles. spui şi aceasta pleacă înapoi pe drumul pe care venise.
Oftezi. De ce eu..? Te plângi în gând, îndreptându-te către sala în care Eren urma să fie judecat. Încăperea enormă începe să se umple ușor ușor cu lume, mulți aparținând Legiunii de Recunoaștere. Oh, ia uite, Legiunea sinucigașă e aici! Spui ironică în minte, analizând fiecare soldat al Legiunii în parte.
În timpul procesului Eren a fost tot timpul legat. Îți părea rău de el, mai ales când un anume brunet a început să-l lovească. Ți se părea că ochii ăia verzi ascund o blândețe rar văzută şi nu reuşeai să-l găsești vinovat cu absolut nimic.
Chiar şi după terminarea şaradei, te gândești cât de nedrept e faptul ca şatenul a fost pedepsit, aşa că te duci să-i faci o vizită, să vezi cum se simte. Exact aşa ai ajuns să-l vizitezi în fiecare zi, să vorbiți o groază şi să vă apropiați destul de mult unul de celălalt. Singura problemă era că nu aveai voie să faci asta, neavând nicio treabă cu Legiunea sau cu problemele ei şi nefiind responsabilă de Eren. Riscai multe văzându-te cu el şi ştiai asta, dar nu-ți mai păsa. Dă-o-ncolo de Poliție stupidă..
Ți-a mers schema câteva luni fără probleme.. până s-a gandit Levi să-şi facă apariția şi să strice tot. Te-a prins când plecai de la temnițe.
- Ştii că n-ai voie să fii aici, nu? întreabă brunetul.
Îi eviți privirea, uitându-te în altă parte.
- Da, ştiu..
- Păi şi atunci? Vrei să fii dată afară din Poliția Militară pentru încălcarea regulilor?
- Nu-mi mai pasă... mai bine mă alăturam Legiunii sin-... de Recunoaștere.
- Păi atunci alătură-te. Îți spune ca de final şi trece pe lângă tine de parcă nimic nu s-ar fii întâmplat. Brunet enervant!
~~~~~~~~~~
După multe săptămâni de la acea întâmplare, încă auzi cuvintele acelea, rostite fără niciun pic de sentiment, de orice natură ar fii fost el. "Atunci alătură-te". Te gândești de ceva timp să schimbi tabăra, însă nu ești sigură dacă aceasta ar fii decizia corectă. De ce mi-a zis să mă alătur, când din felul în care a spus-o părea că n-ar vrea s-o fac? Ce-i cu el?
Îl ştiai pe Levi de când erai mică. Mult timp l-ai admirat, încă o făceai. E un soldat grozav... Vreau să fiu aşa! Vreau să nu-mi mai fie frică de ceea ce s-ar putea întâmpla! Vreau să nu mai fiu o laşă care se ascunde in interiorul zidurilor, sperând că Legiunea va face toată munca şi va scăpa de toți titanii. Am crezut prea mult timp în basme, e timpul să ajut basmul să devină realitate.
Cu acest gând în minte ai cerut să fii mutată în Legiune, cerere care a fost aprobată înfricoșător de rapid.
În ziua următoare, Levi adunase toți soldații pentru a te prezenta. În timpul în care brunetul vorbea, analizai cu privirea mulțimea de oameni din fața ta şi îl vezi pe Eren. Ochii ți se măresc şi începi să zâmbeşti. O să merg în expediții cu el, o să putem vorbi când vrem acum..
***********
Nu-mi vine să cred de când n-am mai scris =)) o să folosesc asta ca scuză şi o să vă cer să mă iertați în caz că ideile, modul de a povesti sau orice altceva este/sunt naşpa.
