+50 de voturi ❤❤❤mulțumeeeesc!!!❤❤
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
A doua zi, ai plecat împreună cu toată şatra spre Konoha. Spre deosebire de Kurenai, care ardea de curiozitate referitor la ce se întâmplase cu o seară înainte între tine şi Kakashi, băiatul menționat anterior mergea în față, ignorându-te total. Şi exact asta a făcut tot drumul, te-a ignorat. Te tot gândeai la conversația voastră de ieri şi nu îți puteai da seama ce s-a întâmplat. Oare am visat toată faza?
După trei zile jumătate, ajungeți în sfârșit în satul Frunzei. Te uiți în jur, dar Kakashi deja dispăruse.
De atunci nu l-ai mai văzut ceva timp. Trecuseră deja şase luni de când a dispărut din peisaj.
De ceva vreme venise şi toamna, aşa că imediat cum ai primit o zi liberă, te-ai gândit să o folosești pentru a te bucura de ultimele raze de căldură. Simțeai că o dată cu dispariția acelei lumini, o să dispară tot. Toate nelămuririle, toate îndoielile, tot trecutul tău se va cufunda în întunericul ce avea să vină. Şi toate acele cuvinte care îți rezonau în minte, aveau să zboare asemenea frunzelor de toamnă...
Aveai de gând să uiți tot ce s-a întâmplat până acum şi să iei totul de la început. Singurele două persoane care au însemnat ceva pentru mine au dispărut, posibil definitiv...
Stăteai lângă un râu de la marginea pădurii, nu foarte departe de sat. Era cel mai bun loc de unde puteai vedea apusul. În timp ce priveai ultimele raze de soare cum dispăreau încet, în pădure s-a lăsat un aer rece. Ai început să tremuri ușor, dar nu voiai să pleci încă. Era locul în care te simțeai în siguranță şi unde veneai să te linişteşti de când erai mică. Ce nostalgic...
Ești trezită din gândurile tale când simți pe umerii tăi o haină caldă.
- Ce faci aici singură? E periculos, plus că dacă mai stai mult aşa, o să răceşti.
Kakashi se uita la tine parcă îngrijorat.
- Şi ce-ți pasă ție? spui întorcându-ți capul, uitându-te în gol.
- De ce nu mi-ar păsa? Vreau să am grijă de prietenii mei. Şi pe lângă asta, ți-am spus acum ceva timp că te voi proteja, nu? întreabă el, zâmbind cald.
- Şi atunci de ce nu mi-ai spus că pleci? M-ai lăsat aici, fără să ştiu nimic de tine timp de şase luni!
- Nu credeam că te-ar interesa misiunile mele.
- Pai nu mă interesează misiunile tale, dar vreau să ştiu că ești bine... Iar tu ai plecat fără niciun cuvânt! Cum crezi că m-am simțit?!?
- Îmi pare rău... N-am vrut să..
Vrea să spună ceva, dar îl întrerupi cu o îmbrățișare.
- Să nu mai îndrăznești să pleci aşa! spui tu, o lacrimă scurgându-se pe obrazul tău.
- [n/t].... şopteste el, fiind uimit de ceea ce tocmai ai făcut şi de ceea ce ai spus.
Luna îşi face apariția pe cerul înstelat. Kakashi îți ridică fața cu mâna, facându-te să te uiți la el. Ochii lui negri aveau o oarecare sclipire. Părea... fericit. Îşi dă masca jos, lasându-te să-i vezi toată fața, apoi se apleacă spre tine şi te sărută ușor. Îi răspunzi la sărut, încă o lacrimă făcându-şi apariția pe fața ta. Rupe sărutul, apoi îți şterge lacrima şi te sărută pe frunte. Te ia de mână.
- Hai să ne întoarcem în sat, [n/t]... spune punându-şi înapoi masca.
- Mhm.. ingâni tu, zâmbind.
~~~~~~~~~~~~~~
Ok, acum am terminat şi seria cu Kakashi. Mulțumesc mult de voturi şi de comentarii, înseamnă enorm pentru mine!!
Şi sper că nu a fost prea sec acest capitol. 😓
