După 5 ore de muncă, te ridici de pe scaun uitându-te satisfăcută la paginile scrise frumos de mână.
- [n/t].. te trezește Dei din visare.
- Da?
- Cred ca ai exagerat puțin..
- Adică? Ce am făcut?
- Ai scris cam mult!
- Oh haide, sunt doar 23 de pagini.
- Eu nici 10 nu aş fii putut scrie pe cont propriu, dar apoi 23!
-Îi spui profei ca ai primit puțin ajutor la redactare, însă ideile au fost ale tale.
- Ok, o sa încerc. spune el zâmbind dulce.
- Aşa să faci! Spui şi îi faci cu ochiul în glumă.
Începi să-ți strângi lucrurile ca să pleci acasă pentru că se făcuse destul de târziu, refuzând propunerea blondului de a mai rămâne puțin.
- Măcar lasă-mă să te conduc acasă, e târziu!
- Dei, mă descurc.
- Ştiu, dar tot îmi fac griji. Unele lucruri se întâmplă oricât de tare încerci să le eviți..
- O doamne, Dei, încetează să mai vorbești ca mama!
- Ești încăpățânată rău, [n/t]!
- Ştiu! Exact ăsta-i farmecul. spui făcându-i iar cu ochiul.
- Bine, atunci nu mai insist..
- Mulțumesc.
Asta e tot ce reușești să spui, după care ieși din apartamentul blondului şi începi să cobori scările. Simți un gol în stomac când auzi ușa închizându-se, însă nu ştii de ce. Continui să cobori scările în timp ce încerci să-ți descurci căștile. Ieşi din scara blocului şi te îndrepți spre casă ascultând melodia ta preferată, începând să o fredonezi. Intri în parcul în care erai cu cateva ore în urma cu Deidara şi simți cum cineva te prinde de incheietura mâinii şi îți pune mâna la gură. Încerci să țipi, însă fără rezultat. Într-un final necunoscutul îți dă drumul şi vine în fața ta.
- Tu ești întreg la cap?! țipi la blondul care se uita amuzat la tine.
- Am zis eu vreodată aşa ceva?
- Ești nebun, jur!
- Voiam să vezi ce se poate întâmpla dacă te plimbi singură la ore târzii pe afară. Ți-am spus că e periculos!
- Singurul pericol din oraș ești tu! țipi, iar el începe să râdă. Ce ți se pare aşa amuzant?!
- Tu.
- Mhm.. trebuie să ajung acasă. Să dea fizica-n tine să mai faci asta vreodată-n viața ta! spui şi pleci.
Ajungi acasă, blondul nu te-a mai urmărit. Ce naiba era în capul lui?
Te duci la tine încameră şi îți schimbi hainele. Deschizi laptopul şi te duci în bucătărie să cauți ceva de ronțăit. Iei o pungă de chipsuri, după care te faci comodă în pat şi începi să urmărești animeul/serialul la care te uitai. După câteva episoade închizi laptopul hotărâtă să te culci. Laşi totul deoparte şi te cuibăreşti în plapumă.
Strâng mâine resturile alea..
~~~~~~~~~~~
Te trezești dimineața simțind oboseala cum apasă pe umerii tăi îndemnându-te să te întinzi la loc în pat pentru o nouă repriză de somn, însă ca o persoană responsabilă, te ridici ca să te pregătești de şcoală.
După ce îți închei rutina zilnică, iei telefonul de la încărcat cu tine la bucătărie pentru a verifica ce mai e nou cât timp iei micul dejun. Încălzeşti laptele şi îl pui într-un bol, după care adaugi cerealele şi îți deblochezi telefonul. Aveai nişte mesaje de la blond.
"Hei, te-ai supărat? "
"Am glumit doar"
"[n/t]...."
"Sper că ai rămas fără baterie sau ceva şi că nu ești supărată"
"Ne vedem la şcoală să-ți zic cum a fost prezentarea"
Am uitat complet de proiectul lui! Sper să meargă totul bine că altfel a încurcat-o.. deşi nu m-ar deranja atât de tare să fim colegi de clasă la anu'.. doamne, cum pot să gândesc aşa, ce prietenă bună sunt şi eu.. prietenă,huh? Gândurile îți sunt întrerupte de telefonul care începe să sune în disperare.
- Da mama?
- Ce faci?
- Bine, tu?
- Da' mai lasă-mă cu binele tău şi zi-mi ce faci. spune deja exasperată de faptul că mereu răspunzi la fel.
- Mă pregătesc să plec la şcoală.
- Ai mâncat?
- Da.
- Azi vii acasă după şcoală?
- Nu ştiu, de ce întrebi?
- N-am dreptul să ştiu? Mă gândeam că iar o sa treci pe la blondinul tău.
- Blon- cum i-ai zis? Nu nu nu. Nu e niciun "al meu"!
- Nu?
- Nu! Hai că întârzii. Paa.
- Pa dragă.
Blondinul cui? La cum îl ştiu n-o să fie al nimănui prea curând...
~~~~~~~~
Capitol de început de şcoală ;))
Scuze, n-am avut inspirație şi nici chef de scris... sper sa fie ok capitolul❤ stiu ca e putina acțiune dar chiar voiam sa postez :( iertati-ma
