Te aflii într-o cameră întunecată, care probabil este sub nivelul pământului. Încerci să te mişti, însă niște lanțuri te țin bine de podea. Tot ce poți face este să te ridici în picioare, însă realizezi că asta nu te va ajuta cu nimic, aşa că te hotărăști să rămâi întinsă pe jos. Măcar aşa nu obosesc...
Stai de săptămâni bune acolo, poate chiar luni, însă în afară de gardianul care îți aduce mâncarea, nu ai alți vizitatori. Azi, însă, se pare că este o zi specială. Gyokuen Ren în persoană, împreună cu încă doi oameni stau în fața celulei tale. Apare un al treilea bărbat, acesta deschizând "ușa" "încăperii" şi desfăcându-ți lanțurile ce te țin legată de podea, neînlăturându-le, însă, de tot. Îți face semn să te duci la femeia brunetă ce se uită la tine, iar tu faci intocmai.
- Pare destul de slabă, nu cred că aş avea ce să fac cu ea. spune bruneta de-a dreptul plictisită. Altceva mai bun nu avem?
- Testele indică faptul că ea are gene asemănătoare cu cele ale unui Fanalis, probabil este rezultatul sintezei dintre un Fanalis şi un om simplu.
Rezultatul unei sin-ce dintr-un Fana-cum??
- Serios?? Întreabă femeia complet surprinsă de ceea ce tocmai spusese unul dintre oamenii de lângă ea. Foarte interesant. Atunci opăstrez. zice, după care pleacă.
Eşti condusă într-o baie, ți se dau niște haine de schimb şi ți se spune ce trebuie să faci. Ăștia chiar mă cred proastă. Îți dai hainele jos, şi intri în duș, picături calde de apă curățându-ți pielea şi părul [lung/scurt] şi [c/p]. Când termini, îți înfăşori corpul într-un prosop şi începi să te uiți la reflexia ta din oglindă. Arăt atat de diferit... Ești adusă înapoi la realitate când auzi din spatele ușii încuiate, strigăte care îți ordonă să te grăbeşti. Te îmbraci repede şi iesi din baie. În fața ta vezi un băiat brunet, ce pare puțin mai mare decât tine la vârsta.
- Mişcă-te ! Gyokuen așteaptă! spune răstindu-se, iar tu te conformezi.
Ajungi într-o sală mare, în capătul sălii aflându-se bruneta pe care ai vazut-o cu câteva ore înainte.
- Am auzit că ai niște gene bune, aşa că nu te voi vinde, însă te voi păstra ca sclavă. Ca să nu uiți asta, vei purta în continuare acele lanțuri pe care sunt sigură că ai ajuns să le iubești. Momentan nu am nevoie de tine, aşa că cel de la care vei primi ordine de acum în colo este Judal.
Vezi cum ochii brunetului se măresc considerabil.
- Eu? Trebuie să am grija de un copil ca ea?! Ce sa fac eu cu ea?!? începe el să țipe.
- Nu ştiu, şi nu-mi pasă. Te vei descurca.
- Dar..!!
- Dar nimic. Puteți pleca!
Auzi cum brunetul începe probabil sa o înjure şi îl vezi că se îndreaptă spre ieșire, tu urmându-l. Iese din sală, trece dintr-un hol în altul, ajungând într-un sfârșit afară. Îl urmezi în tot acest timp.
- De ce te tot ții după mine?! întreabă ușor iritat, încruntându-se.
- ...
- Răspunde, la naiba.
- Nu ştiu unde să mă duc... spui privind în jos.
- Şi am eu față de casă de copii? sau mai rău, de dădacă?
- Eu..
- Arghh.. mişcă-te.
Ochii ți se măresc, fiind surprinsă de ceea ce tocmai ai auzit. Zâmbeşti, şi măreşti pasul.
Poate nu e atat de rău cum vrea să pară...
- Pot să te întreb ceva.. umm.. ?
- Judal. Credeam că ai reținut cum mă cheamă.
- Da..
- Ce vrei să mă întrebi?
- Ce este un Fanalis? spui, vocea tremurându-ți.
- Un Fanalis? De ce întrebi?
- Din curiozitate...
- Păi, Fanalişii sunt oamenii ce locuiau acum ceva vreme Continentul Negru, şi sunt foarte cunoscuți pentru puterea lor incredibilă.
- Uimitor... mulțumesc, Judal-sama!
- Cred că Judal e de ajuns.
Sper că e ok capitolul >.< Mulțumesc de voturile şi comentariile de până acum!! ❤🔥 Am găsit o poză faină cu Judal şi trebuie să v-o arăt şi vouă =))
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
