De ceva timp, Judal a fost foarte tăcut şi mereu părea că îl preocupă ceva. Într-o zi, ți-ai adunat tot curajul de care aveai nevoie şi l-ai întrebat ce s-a întâmplat cu el în ultima vreme. Singurul răspuns pe care l-ai primit a fost un foarte scurt şi sec "Nimic", iar de atunci, l-ai lăsat în pace, chiar dacă te măcina ideea că ascunde ceva.
Ai devenit tăcută, retrasă... voi nu mai vorbeați, decât când era neapărată nevoie. Exact aşa au trecut mai bine de patru luni de zile, patru luni în care tot ce ai facut a fost să admiri acei ochi roşiatici care priveau adesea în gol, căutând parcă răspunsuri la întrebări ce nu păreau să aibă aşa ceva.
Fiecare zi era cam la fel, însă nu şi astăzi. Erați în pădure, pe drumul spre un sat din apropiere, de unde aveați de gând să cumpărați câte ceva de mâncare. Brusc, Judal se oprește şi se întoarce cu fața spre tine, fixându-te cu privirea.
- [n/t], trebuie să vorbim despre ceva destul de important.
Fața brunetului nu exprima nicio emoție. Ai înghițit în sec, ştiind că e serios şi, cu toată sinceritatea, nu părea să fie ceva banal. Nu ai apucat să spui nimic, băiatul continuându-şi ideea.
- Uite, m-am gândit mult la asta. La început nu ştiam dacă ar trebui să îți zic sau nu, dar acum cred că m-ai putea ajuta. Vreau să distrug Al-Thamen, iar tu mă vei ajuta. Nu poți obiecta din moment ce ești doar o sclavă, aşa că ascultă cu atenție şi la sfârșit îmi spui dacă ai neclarități.
Îl privești total şocată pe băiatul din fața ta şi nu-ți vine să crezi că el chiar are de gând sa o distrugă nenorocita aia de Gyokuen împreună cu nenorocita ei de organizație.
Din nou, Judal nu îți dă vreo şansă de a spune ceva şi începe să-ți vorbească despre planul elaborat la care s-a gândit. Asculți cu mare atenție reținând fiecare detaliu. La sfârșit, eşti întrebată dacă ai priceput, iar ca răspuns, dai din cap în semn ca da.
- Bun, atunci vom începe peste două zile. Ia-ți toate armele de care crezi tu că ai nevoie, eu te voi susține cu magia.
- Mhm. îngâni tu şi pleci în căutarea obiectelor de care este posibil să ai nevoie.
După ce termini de achiziționat toate prostiile alea, te întorci în punctul în care trebuia să te reîntâlneşti pe Judal.
Brunetul stătea întins pe iarbă şi se uita la cerul senin, de un albastru intens. În jur era liniște, singurele zgomote fiind cele produse de adierea vântului. Băiatul nu părea să te fi observat, aşa că te-ai apropiat încet de el. Ai vrut să spui ceva, însă acesta te-a prins de mână şi te-a tras în jos, dându-ți de înțeles că ar trebui să stai alături de el. Nu ai mai spus nimic şi te-ai întins pe iarba proaspătă şi moale, la o oarecare distanță de Judal. Până la urmă, nu-ți permiteai să stai prea aproape, ținând cont de statutul tău.
- N-am de gand să te mănânc, nu trebuie să stai la kilometri distanță.
- N-nici nu m-am gândit la aşa ceva, Judal-sama!
- Fara "sama" ! spune brunetul dându-şi ochii peste cap în semn de exasperare. Atât de grea de cap eşti?
- N-nu!
- Atunci?
- ....
- Iar taci?
- ....
- Raspunde, la dracu! spuse el vizibil nervos.
- Îmi pare rău, însă nu cred că cineva cu statutul meu ar trebui să vorbească informal cu o persoană ca tine..
- Şi totuși mi-ai spus "tine" şi nu "dumneavostra" ! spune cu un zâmbet de învingător în timp ce se ridica de pe iarbă.
Deja te exaspereaza. Încerci să îi eviți privirea, întorcându-te cu spatele, însă Judal apare brusc în fața ta, prinzându-te de încheietură.
- Pregăteşte-te. Dacă ți-ai luat tot ce ai nevoie, odihneşte-te. Mâine ne întoarcem.
~~~~~~~~~~~~~~~~~
Îmi pare super rău că a durat atât, dar am avut rețineri în a posta acest capitol deoarece nu mi se pare atât de bun, dar alta idee nu prea am =)))))
Încă ceva. 444 de citiri si 95 de voturi va iubesc❤
