Vecini

18

Cei doi se indreptau spre casa. Fata tinea in brate patura iar el punga cu cutiile de mancare ce acum erau goale. Erau in fata apartamentelor lor. Se uitau unul la altul.

- M-am distrat azi~ zise fata zambind apoi luand punga de la el

- Si... si eu, zise baiatul apoi intra in apartament

Fata facu la fel. Lasa punga la bucatarie apoi puse patura pe un scaun. Baiatul se duse in pat apoi inchise ochii incet urmand ca mai apoi sa adoarma. Fata se puse si ea in pat. Privea tavanul zambind. Se gandea la timpul petrecut cu el. Ea credea ca pur si simplu si-a imaginat. Era extrem de fericita. Ea chiar il iubea, vroia sa fie mult mai apropiata de el.

Trecuse doua saptamani iar fata nu l-a mai vazut pe baiat. Era ingrijorata. Nu stia unde e. Nu ii raspundea la usa. "Sper ca e bine, sper sa nu fie ranit" gandea ea.

Fata iesii din apartamentul ei. Se uita la usa lui trista. Chiar vroia sa il vada. Incepu sa urce sacrile pana cand a ajuns pe acoperis. Se duse pana la margine si se apuca de barile cele reci. Ridica capul spre cer si a oftat.

- Cand ai de gand sa te intorci? Sunt speriata, zise fata iar pe fata ei incepeau sa curga lacrimile. Imi e asa dor de tine~ zise ea si se lasa pe vine plangand

- Si mie mi-a fost dor de tine~ auzii fata iar imediat isi intoarse privirea

Ea ramasese uimita. El era in fata ei. Nu credea. Baiatul o privea zambind. Ea se ridica repede si-l lua in brate.

- Am crezut ca ti s-a intamplat ceva! De ce nu ai zis ca o sa pleci? Am crezut ca nu te vei mai intoarce! zicea ea printre suspine

- Imi pare rau, zise el in timp ce o mangaia usor pe cap