See through her eyes - FINALIZATĂ

Capitolul trei

       Sarah se putea simți pregătită în urma tuturor retușurilor Mikei. Îi alesese cea mai frumoasă rochie din dulap, cei mai potriviți pantofi, părul i-l făcuse bucle, iar ochii precum smaraldul strălucitor îi erau bine definiți de o linie subțire de tuș negru perfecționat cu puțină mascara. Acum era pregătită de o mică destindere la petrecerea prietenului lui William.

      Stea o salută jucăuș, iar Sarah ieși pe ușă ajutată de zâmbitoarea Ciara care îi puse mâna pe umăr ghidând-o pe alee până pe stradă. Sarah își luă la revedere de la Mika și tatăl său și plecă entuziasmată spre petrecere. În apropiere de fântâna din centru, Sarah și Ciara s-au întâlnit cu mașina fratelui lui William care le oferi un loc special pe bancheta din spate. Ciara observă jacheta albastră cu un cap de animal desenat pe piept și nu ezită să îl întrebe ce semnifică:

— Sunt Elton. Îmi pare bine, îi zâmbi acesta în oglinda retrovizoare. Colegiul la care învăț eu au o echipă de fotbal american. Iar mascota lor este bufnița maronie.

— O bufniță? Cine ar vrea o bufniță ca și mascotă?

— Colegiul la care învăț eu, râse el mărind viteza ceea ce o făcuse pe Sarah să se izbească puțin cu spatele de banchetă. Bufnița semnifică energie, forță, vitalitate.

— Interesant, afirmă Ciara strâmbând din nas.

— Iar eu sunt căpitanul echipei, continuă Elton printr-o mică răsucire de cap.

— Ești căpitanul echipei de fotbal? spuse Ciara mirată de parcă nu l-ar fi crezut în stare pe Elton de un așa statut privindu-l mai bine.

      Elton dădu din cap zâmbitor și deschise geamul din stânga lui pentru a putea să arunce scrumul de țigară afară. Scoase cu o mână o țigară din pachetul aflat pe bordul mașinii, iar cu cealaltă încerca să conducă autovehiculul. Își aprinse țigara și începu să bată cu cealaltă pe mânerul volanului ritmul unei melodii pe care părea doar el să o știe. În ciuda liniștii din interiorul mașinii, Sarah nu își pierduse entuziasmul, fiind prima petrecere din viața ei departe de familie. Nici nu putea să se gândească la faptul că nu se va distra complet așa cum crede ea, pentru că va trebui totuși să fie sub strictă supraveghere. Ciarei i se păru interesant căpitanul echipei de fotbal, și de aceea la coborâre nu eschivă să îi ceară numărul de telefon.
Cei trei prieteni intrară în interiorul clădirii ce parea să fie dublul caselor de pe strada fiecăruia. Avea chiar și balcon, fântână de ciocolată și un jacuzzi la etaj. Totul era superb și foarte populat. Cu greu au reușit să se strecoare printre grupurile care stăteau alandala blocând intrarea. William merse către sărbătorit și grupul său de prieteni, iar fetele către o canapea aflată într-un loc destul de liniștit, undeva într-un colț lângă o fereastră de unde veneau adieri fine și răcoroase ce le zgribuleau pielea în ciuda stratului de mânecă a rochiilor.

— Sarah, ești în regulă?

— Da, de ce nu aș fi?

— Am vrut să mă asigur. Vrei ceva?

— Nu, Ciara, și nu te mai purta de parcă aș avea cinci ani.

— Pentru mine ai cinci ani, draga mea, spuse sceptică Ciara.

— Hei, vreau ceva, tresări Sarah după câteva secunde de gândit.

— Ce? murmură Ciara sorbind din paharul cu suc aflat pe masa din sticlă de vis-a-vis.

— Ai o foaie și un creion?

— Serios, Sarah? Ai venit la cea mai tare petrecere din oraș pentru a desena?

— Asta ar fi singura mea ocupație de aici. Și ai spus că îmi vei aduce orice îți voi cere. Nu-i așa?

— Bine, acceptă Ciara știind că nu o va putea duce cu zăhărelul pe Sarah în legătură cu desenatul. Doar... Stai aici! Dacă cineva se oprește să vorbească cu tine îl scupi pe față.