See through her eyes - FINALIZATĂ

Capitolul șase

       La instalarea dependenței de droguri, în creier au loc anumite schimbari. Aceste schimbări neurochimice afectează capacitatea de stăpânire de sine și de luare a deciziilor. Există un impuls puternic de a continua consumul, în ciuda răului provocat de droguri. Jai fusese ademenit de acestea, iar Sarah voia să-l ajute. Drogurile, chiar dacă Sarah nu îl cunoscuse de mult timp precum părea să o fi făcut Hannah, îl schimbaseră pe Jai. Își pierduse încrederea în sine. Cu sentimentul de atragere, Sarah, după ieșirea de la centru, merse pe o bancă din parc unde avea să se întâlnească cu Jai.

    Sarah îi spuse Mikei să se îndepărteze, chiar și să plece acasă. Știa că va discuta cu Jai în speranța de a-l face să înțeleagă circumstanțele în care intrase, așa că nu voia să se simtă răspunzătoare apoi de plictiseala provocată Mikei.

― Ce este, Sarah? veni într-un final Jai. Ești bine?

― Așează-te, te rog, îi făcu Sarah semn pe bancă.

     După câteva secunde de tăcere în care amândoi păreau să privească orizontul, Sarah vorbi în sfârșit:

― De când te droghezi?

― De două luni, oftă Jai neclintindu-și privirea. Deși privirea lui era ațintită în față, acesta părea totuși să nu privească nimic.

― Ce a provocat asta? Stres, o întâmplare nefericită, nervi-

― Sarah, ce încerci să faci?

― Nimic. Vreau să știu.

      Jai își mută din nou privirea în lateral față de Sarah și spuse:

― Bunica mea a murit acum două luni. Era ca și o mamă pentru mine.

― Iar asta te-a determinat să începi să te droghezi?

― Nu chiar. Am intrat într-un anturaj... Diferit. Lipseam noaptea de acasă, începusem să fiu alcoolic, iar apoi au urmat și drogurile. Hannah mi-a arătat calea asta spunând că mă voi simți mai bine, că voi uita.

― Și ai reușit?

― Nu am putut uita nimic.

― Și totuși continui ceea ce faci.

―  Nu mă pot opri! Drogurile fac acum parte din viața mea. Și nimeni nu va schimba asta.

― Bine, mormăi Sarah punându-și brațele în piept. Atunci vreau și eu.

― Ai înnebunit?! Cum să faci asta?

― Dacă tu poți, pot și eu, nu-i așa?

― De unde ți-a venit prostia asta? Când vor afla ai tăi-

― Nu vor afla, pentru că nimeni nu le va spune.

― Și crezi că te voi lăsa să faci asta? exclamă Jai enervat. El devenise dependent de droguri dar nu voia ca Sarah să fie aidoma lui.

― Nu ți-a cerut nimeni părerea, nu-i așa? Vreau să-mi faci repede rost de unele.

― Nu! Cât tupeu ai să-mi ceri asta?

― Repede, exclamă Sarah încă odată ridicându-se.

     Merse câțiva pași și continuă uitându-se peste umăr:

― Mâine, la aceeași oră. Ne întâlnim aici.

     Sarah era conștientă de ceea ce făcuse, pentru că știa și că nu va face ceea ce lăsase de văzut. Drogurile nu erau lucrurile de pe lista ei. Voia doar să vadă cum va reacționa Jai, și, astfel, poate va reuși să-l aducă cu picioarele pe pământ. Când ajunse în fața unei alei, își scoase telefonul din geantă și îl sună pe Jake.

― Jake? Sarah. Poți veni să mă iei? Parcul central. Bine, te aștept.

    Desenul cu chipul lui Jai fusese un succes, după spusele d-nului Swan. Sarah era foarte talentată, iar faptul că știa era încă o cărămidă în clădirea perfecțiunii sale. În seara aceea, după ce termină gustoasa cină, se întoarse pe scaunul din fața ferestrei. Își luă și pânza, și un creion, cu intenția de a schița ceva ce îi venea pe moment. Însă nu se putea concentra. Pentru prima dată nu reușea să traseze nici măcar o linie simplă. Era stresată, era gânditoare, iar fiecare drum al porilor săi ducea spre Jai.
Avea nevoie de un sfat prietenesc, așa că o sună pe Ciara. Deși era deja târziu, aceasta veni într-o suflare la chemarea sa.

― Sarah! exclamă Ciara venind pe ușă. Ești bine? Ce s-a întâmplat?

― Așează-te, o liniști Sarah. Azi m-am întâlnit cu Jai în parc.

― Sarah, ați terminat desenul. Ce mai cauți cu drogatul ăla?

― Hei! Nu-i mai spune așa. Nu mă face să regret că ți-am spus asta.

    Ciara mimă un fermoar situat pe buzele sale și se lăsă cu mâinile pe salteaua patului dându-i loc liber lui Sarah de a continua.

― Ciara, știu că eu îl pot ajuta. A trecut prin momente grele în copilărie, iar decedarea bunicii sale și anturajul l-a făcut ceea ce el e acum. Nu este vina lui! Sunt sigură de asta.

― Și de ce să-l ajuți tu? Sarah, nu are sens bunătatea asta a ta. Dacă este străin, să fie până la capăt.

― Ciara, nu înțelegi. Nu el a ales drumul ăsta! De ce să nu fie din nou persoana care el crede că a murit?

― Ce plănuiești, Sarah?

― O să încep să mă droghez.

― Ce să faci?! Ai înnebunit, asta îți spun.

― Calmează-te. Nu o să fac asta, o liniști Sarah zâmbind. O să dau de înțeles.

― De ce?

― Așa Jai va renunța la droguri.

― Logica adolescenților este foarte proastă, spunea bunica. O înțeleg perfect acum, dădu Ciara ochii peste cap. Cum vei face asta?

― Habar n-am. De asta te-am chemat - pentru a-mi da un sfat.

― Îi voi da un sfat unei prietene în legătură cu mimarea unei stări de drogat. Primesc ceva pentru asta?

― Încetează să mai ceri răscumpărări și ajută-mă.

     Ciara era mult mai "trecută prin viață" ca și Sarah, iar ăsta era un bonus în realizarea rezoluției din capul său. Acum, când era implicată și prietena sa, Sarah se simțea mult mai încrezătoare. Știa că va reuși ce și-a propus.