See through her eyes - FINALIZATĂ

Capitolul doisprezece

Teama că suferința şi zilele gri vor deveni o rutină obişnuită cotidiană o năpustise pe sărăcuța Sarah. Deşi sufletul său era mâncat pe zi ce trecea de acel vierme care era odată un fluture imaculat în viața ei, speranța la fericire încă hiberna adânc în inima sa care continua încă să bată încrezătoare. Cu familia aproape, Ciara şi William ca şi buni amici, Sarah ținea capul sus încă odată.

Se aşezase în fața ferestrei după lung timp. În afara celor optsprezece ani cu care se obişnuise şi nici nu le dădu mare atenție, Sarah se simțea aceeaşi persoană melancolică. Înainte era doar durerea maternă, iar acum i se alăturase şi cea socială. Se gândi a începe o schiță nouă, dar tot ceea ce avea în cap era chipul lui Jai. Din cauza orgoliului său nici nu se uită asupra pânzelor sau a şevaletului, pentru a nu-i veni vreo idee în a-l desena pe Jai.

Soneria ușii de la parter răsuna acum în toată casa. Iar vocea ce salută dincolo de prag, îi era de asemenea cunoscută subconștientului lui Sarah. Îsi înfipse degetele mici şi subțiri în pervazul fetestrei şi în manerul fotoliului pentru a se ridica şi merse aşezându-şi hanoracul negru spre capătul treptelor.

- Nu face nimic. Sarah este sus. Prima uşă când urci scările, spuse Mika zâmbitoare.

Un mulțumesc se auzi de la începutul scărilor, ceea ce îi dădu lui Sarah de ştire că acel cineva se apropia de ea.

- Hei! o salută William păşind şi ultima treaptă.

- Bună, William, îl salută Sarah.

Îi făcu semn spre uşa care indica începutul spațiului său personal, ceea ce îl făcu pe William odată cu păşirea înăuntru jenat şi totuşi mândru.

- Tare desen, rosti el în timp ce îsi ridică o mână din buzunarul din spate al blugilor săi bej.

- Mulțumesc, spuse ea oprindu-se în fața ferestrei.

- Cred că te întrebi de ce am venit aici.

- Nu, zise Sarah pipăind în căutarea unui creion.

William se apropie şi ridicând creionul spuse:

- Ce spui dacă mi-ai face un serviciu?

Sarah se încruntă mirată şi renunțând la creion, zise:

- Ce fel de serviciu?

William zâmbi şi se trânti pe fotoliul din fața ferestrei. Îsi împreună brațele la piept şi îsi lăsă capul pe spate, trăgând câte-un ochi la ramurile copacilor verzi ce făceau umbră pervazului.

- Ăsta e locul despre care vorbeai? Şi desenele? Aici desenezi tu?

- Spune ce te apasă, William.

- De fapt sunt chiar euforic astăzi.

Sarah râse şi se aşeză pe marginea patului. Ridică o sprânceană dându-i de înțeles lui William că nu este ușor de păcălit pe cât lasă de dorit.

- Ceea ce vreau să spun, continuă William ridicându-se în capul oaselor, e că vreau să-mi faci un serviciu. Părinții mei se întorc diseară din vacanță şi le-am cam promis că le-o voi prezenta pe iubita mea...

- Şi ce legătură are asta cu mine, William?

Acesta ridică o sprânceană pe sub pletele sale brune şi zâmbi sceptic.

- Le-ai spus că eu sunt iubita ta? icni Sarah ridicându-se nervoasă.

- Uite, e doar pentru o seară. Săptămâna viitoare le voi spune că ne-am despărțit şi s-a terminat totul.

- Cum ai putut face asta, William?

- Sarah, se apropie William punându-şi palmele pe umerii săi camuflați perfect în hanoracul acela larg. Şti faptul că este doar o cină, precum şi cel că asta nu va continua. Te rog, Sarah. Fă-mi acest serviciu. Ai mei îsi fac griji în legătură cu viața mea socială, iar asta îmi dă bătăi de cap tot timpul. Aşa le voi arăta că nu este cum gândesc ei.

- Adică mințind?

- Minciună, adevăr... Uneori uităm să facem diferența. Deci? Mă ajuți, te rog?

Sarah îsi dădu o şuviță aurie după ureche, şi nevrând să îl supere pe unul din singurii săi prieteni, acceptă. În seara aceea avea să îi cunoască pentru prima dată pe părinții lui William, iar asta o făcea şi mai emoționată deşi totul era o minciună gogonată. Când îi spuse Mikăi ce avea să facă, aceasta izbucni furioasă spunându-i că nu este bine ceea ce face deşi este pentru un prieten. Intr-un final acceptă, aşa cum incerca să o facă si Sarah de altfel.

Ora nouăsprezece era ora la care William venea în întâmpinarea lui Sarah. Mika şi Ciara îi aleseseră o rochie roşie precum sângele, sandale albe, iar părul precum o rază de soare i-l făcură bucle susținute de o orhidee albă la spate. Se distrară totuși pe seama acestui fapt chiar dacă Sarah trecea de la o stare la alta în cateva secunde.