See through her eyes - FINALIZATĂ

Capitolul unsprezece

Sarah, dărâmată de situație, neacceptând ceea ce îi făcuse iubitul ei, Jai, chiar de aniversarea sa, se întoarse pe podul râului Silent unde încercă suspinând să rupă lacătul primei şi singurei iubiri pe care ea o avusese în toți cei optsprezece ani. Din cauza defectului său enervant precum şi din sentimentele cu care se lupta în acel moment de maximă tensiune, nu reuşi să dezlege legătura eternă dintre ea şi Jai. Răvăşită şi cu lacrimile uriaşe prelinse pe obrajii săi bucălați şi pali, căzu jos sprijinându-se cu spatele de plasa podului, aşezat perfect lângă şi lacătul ce le purta gravate numele. Mika suspina şi ea în tăcere la începutul podului, şi deşi ar fi vrut să intervină nu a făcut-o, pentru că voia ca surioara sa să fie singură, să îsi verse suferința în voie fără a se simți jenată.

Chiar dacă Jai se afla la câteva sute bune de kilometrii, într-un loc nou şi cu o climă schimbată, undeva la capătul lumii pentru el, nu se simțea deloc împăcat cu faptul că si-a abandonat orhideea. Fiecare melodie, parfum, aerul care îl respira, fiecare nume şi rază de soare, îi aminteau de micuța lui Sarah. Dar speranța că se vor întâlni, deşi acesta se împotriva, nu reuşea să moară. Faptul că aceştia trăiau sub acelaşi cer, rază de soare, era elementul ce îi ținea încă în viață, necăzând încă în sfidarea durerii. Jai se simțea aproape de Sarah, în ciuda distanței oribile dintre ei. Ca şi când ar vedea prin ochii ei, Jai continua să respire doborât alături de Sarah, care era acum doar un vis frumos petrecut o singură dată în viață.

- Sarah, eşti bine? spuse Ciara aşezându-se pe marginea patului din camera lui Sarah, aceasta suspinând în perna sa din bumbac alb.

- Par bine? zise Sarah aproape răstit.

Îşi dădu perna din fața ochilor, scoțând la iveală chipul său plâns şi trist, precum şi tricoul său albăstrui şi şifonat ce era plin cu lacrimile sale reci şi căzătoare.

- Sarah, şti că nu trebuie să reacționezi aşa. Poate că vă veți reîntâlni. Sau poate că este doar o glumă-

- O glumă? spuse Sarah zâmbind deranjată. Ciara. Ce glumă proastă ar fi mai presus de asta? Iar faptul adevărat este că tot ceea ce ai citit este real. Jai a plecat, zise Sarah izbucnind din nou în lacrimi.

- Oh, draga mea, o îmbrățișă Ciara scurt. Este prima ta despărțire, zâmbi ea. Normal că îți simți inima scrijilită.

- Adică vor mai urma şi altele? spuse Sarah printre suspine.

- Ceea ce vreau să insinuez e că viața ta de-abia începe, Sarah. Da, vor mai fi  şi alte despărțiri, pentru că relațiile pasagere o fac mult mai grozavă pe ultima. Cea cu adevărat frumoasă, pentru că e cea finală.

- De ce vorbeşti aşa matur?

- Experiența, râse Ciara în colțul gurii. Şi nu mai fi atât de tristă. Poate că Jai râde acum cu noii săi prieteni printr-un bordel sau ceva.

Sarah râse scurt la afirmația Ciarei după care izbucni din nou în lacrimi, ce erau acum mult mai intense.

A doua zi, Sarah trebuia să meargă la centru, deşi dispoziția ei emoțională nu era deloc în regulă. Mika îi alesese din dulap o rochie albă cu dantelă la baza gâtului, iar părul i-l împletise într-o simplă şi lejeră coadă într-o parte. În picioare îşi luă perechea sa de sandale albe şi se lăsă îndrumată de Mika până la maşină.

- Ai grijă, Sarah, o atenționă Mika. Te iubesc, spuse şi închise uşa.

Sarah auzea vocea înfundată a Mikăi care îi cerea lui Jake, cel care avea să o conducă în acea zi până la centru, să aibă grijă cu ceea ce avea să o întrebe pe Sarah pe parcursul drumului, pentru a nu-i provoca alte lacrimi deoarece se opriseră recent, în dimineață. Jake ocoli dând din cap maşina şi deschise portiera. Se aşeză tăcut pe scaun şi vârî imediat cheia, pornind maşina. Dădu în marşalier până ce iesi de pe stradă şi apăsă accelerația la intrarea pe strada principală. Sarah îşi spijinea posomorâtă capul de marginea ferestrei, timp în care Jake porni radio-ul. La auzul acestuia, Sarah se ridică în capul oaselor de parcă radio-ul ar fi trezit-o dintr-un vis frumos în care poate se afla şi Jai trecător.

- Oh, scuze, spuse Jake închizându-l. Uitasem.

- Nu. Este în regulă. Poți asculta în voie.

- Esti sigură?

Sarah dădu din cap postând şi un zâmbet fals pe care nici ea nu părea să îl creadă. Jake roti butonul radio-ului până ce ajunse la frecvența pe care o ascultă de obicei dimineața pentru a-l înviora puțin cu muzică veche. Suspicious Minds, de la Elvis Presley, era melodia ce răsuna în boxele Jeep-ului familiei Forbes în acea dimineață caldă. În urmă cu un an, această melodie o făcea atât pe Sarah cât şi pe Mika să țopăie prin casă de veselie, iar ceva timp mai târziu, Suspicious Minds acompania şi iubirea dintre Sarah şi Jai în plimbarea lor cu barca pe râul Silent. Acum, această melodie, făcea doar să deschidă mai mult rana. Suspicious Minds aducea acum în capul lui Sarah doar amintiri frumoase din trecut ce voia să le steargă definitiv cu buretele pentru a putea continua să trăiască.
Lacrimile secaseră, iar tristețea încerca să o respingă odată cu păşirea pe treptele centrului.

D-nul Gasper o îndrumă zâmbitor până la locul său din semicerc, acolo unde se afla de ceva timp şi William. Sarah se menținea tăcută în ciuda faptului că ştia de prezența lui William în dreapta sa. Acesta îsi reglă vocea în speranța că Sarah va reacționa într-un fel şi îi va vorbi.

- Şti? Aseară am ieșit cu băieții la un pub şi am cunoscut o fată.

William se opri, văzând că Sarah nici măcar nu este acolo deşi se află în stânga sa.

- Este totul în regulă, Sarah? Şti că mie îmi poți spune totul.

- Uh? tresări Sarah plictisită. Scuză-mă, William. În capul meu este doar un chip şi o voce, iar asta face ca toate celelalte să nici nu existe.

William dădu din cap confuz, dar totuși stiind subiectul stării de gânditoare a lui Sarah.

- Este despre Jai?

- Da, spuse Sarah oftând.

- V-ați despărțit?

Sarah afirmă, o lacrimă rebelă căzându-i pe obraz printre firele de păr strânse într-o coadă.

- Îmi pare rău, ce pot spune.

- Să nu-ți pară. Este ceva de moment, sper. Cine ştie? Poate săptămâna viitoare râd în hohote, zâmbi ea fals.

Sarah izbucni în lacrimi, ceea ce îl făcu pe William să se ridice şi să o îmbrățișeze. Deşi asta îsi dorise William de când o cunoaste pe Sarah, să o îmbrățișeze şi să îi inspire parfumul, acum nu conta acest fapt, deoarece ştia că este o îmbrățișare prietenească.