See through her eyes - FINALIZATĂ

Capitolul zece

Graffiti este un termen din arheologie care desemnează o inscripție sau un desen executat fie cu pigmenți de culoare roșie, fie prin zgâriere, descoperite pe monumentele antice.
În prezent, graffiti este un termen general referitor la inscripții caligrafiate sau imagini pictate sau gravate pe pereți sau alte suprafețe publice sau private, care nu sunt destinate acestui scop.

- Jai?

- Hm?

- Noi vom avea copii?

- Copii?

- Da.

- Tu crezi că vom avea?

- Visez. Şti? Vom avea un băiețel si o fetiță.

- Doi?

- Da. Fetița va arăta ca... mine!

- De ce ca tine, urâto?

- Hei! râse deranjată Sarah.

- Aş adora-o, şopti Jai apropiindu-se de urechea ei.

- Ce nume ți-ar plăcea? Eu m-am gândit la câteva acum câtiva ani. Ce spui de... Bell, Ariel... sau Minnie?

- Când? Atunci când aveai cinci ani?

- Ha-ha, mimă ea un râs.

- Dar băiețelul se va numi Noah şi va semăna cu mine!

- La fel de "drăguț" ca tatăl său?

- La fel, zâmbi Jai.

- Noah, spui?

- Mhm...

- Îmi place, zâmbi ea.

Se lăsă sărutată pe obraz de Jai si începură să se joace cu nasurile.

- M-am gândit la ceva.

- Ce? întrebă Sarah curioasă şi plictisită.

- Am adus ceva, se ridică Jai de pe stânca de pe malul lacului.

- Ce sunt alea?

- Graffiti.

- Ce vom face cu graffiti?

- Asta, spuse Jai apăsând pe butonul sticlei ce aruncă câteva pulbere de pigment roşu în aer. Vom desena.

- Adică vom vandaliza străzile?

- O, hai! zise Jai ridicând-o. O luă de braț şi o îndrumă până la baza podului, acolo unde aveau să deseneze ceva remarcabil. Ține asta, îi dădu Jai două sticle ce ascundeau graffiti albastru si purpuriu.

- Ce vei desena?

- Eu? Nu eu voi fi cel care desenează. Tu vei fii aceea.

- Eu? Cred că glumesti.

Jai se apropie de Sarah şi îi luă brațul, astfel, acesta îi arăta unde trebuie să îndrepteze sticla de graffiti. Deşi lui Sarah i se părea până în acea zi un lucru rău pentru natură, pentru munca celor care au construit anumite monumente din beton, acum adora să se lase mânuită de brațul lui Jai, astfel, Sarah putând să deseneze mult mai artistic şi corect.

- Ce spui de tatuajul nostru? întrebă Sarah ridicând mâna.

Jai dădu din cap şi zâmbi admirat de inocența şi frumusețea iubitei sale artiste, Sarah. Baza acelui pod ce fusese înainte gravat cu numele lor datorită lacătului, era acum plină încă odată de fericirea şi râsetele celor doi adolescenți îndrăgostiți. Sarah scrisese cu alb şi negru citatul ce le era tipărit pe umeri: "Our love is and will always be an orchid" la baza căruia stătea aşezată perfect o orhidee albă.

Jai o privi pe Sarah, în sufletul său încolțind un simțământ stăruitor de milă pentru ființa fragedă căreia îi oferise ceea ce el nu credea că poate oferi cuiva, ceva de care el nu ştia că poate avea: iubirea. Îi mirosi parfumul ce însuşi îl ducea cu gândul la un câmp verde plin cu numeroase orhidee multicolore. Se îndrăgostise de însăşi o orhidee.

Un an mai târziu, în cea mai frumoasă şi însorită zi din luna iunie, o floare îsi adăuga încă o petală corolei sale imaculate precum ghiocelul din cel mai minunat vis. Optsprezece petale formau acum corola lui Sarah. Optsprezece ani, optsprezece visuri, optsprezece întâmplări. Ce nu stia ea era faptul că iubitul său nu avea să participe la aniversarea sa. Cu câteva minute înainte de petrecerea organizată de familia Forbes în cinstea celor optsprezece ani, Sarah primi un mesaj de la Jai. Noroc că era Ciara lângă ea, astfel, aflând ce scria în acel mesaj.

- Nu e prea intim să citesc eu? întrebă Ciara.

- Citește! zâmbi Sarah curioasă şi entuziasmată de ce putuse să scrie Jai - poate un simplu dar perfect "Te iubesc" sau doar "La mulți ani! Vin imediat".

- "Sarah. La mulți ani încă odată, iubito!" Ah, ce romantic!

- Continuă, Ciara, râse Sarah bătând-o uşor pe umăr.

- "Nici nu şti cât de mult mi-am dorit să împlinesti în sfarsit optsprezece ani. Iti pot spune "majoro!" sau pot să te ating în sfârsit asa cum îmi cere creierul si inima, pentru că în sfârsit este legal! Nici nu şti cât de mult îmi doresc să îți aud din nou respirația la baza gâtului meu, să te stâng în brațe si să mă simt cel mai fericit, cum şi să îti culeg cu buzele bucățelele de mâncare rămasă pe obraji. Sarah, iubito, nu voi putea ajunge la aniversarea ta deşi doresc asta cu tot trupul meu. Mama şi-a gasit de lucru într-un oraş la cateva sute de kilometrii de Springwood, iar eu şi Amanda suntem traşi cu forța după ea. Nu vreau să te întristez cum nici să îti dau speranțe în legătură cu asa zisa mea întoarcere sau viitorul relației noastre. Sarah, orhideea mea, nu vreau ca eu să fiu cauza lacrimilor tale prețioase. Nu vreau să plângi în urma mea. Vreau să râzi, să mă înjuri şi să te bucuri de aniversarea ta în continuare. Nu îți cer să mă uiți, pentru că ar fi o pură pedeapsă. Vreau doar ca eu să fac parte din trecut. Iar trecutul nu trebuie privit din nou. Aş fi un ipocrit dacă ti-aş spune că te voi suna, pentru că nu o voi face. Sarah Forbes, rămâi aceeași fată veselă, morală şi încăpățânată pe care am reușit să o cunosc. Rămâi alba orhidee din câmpul meu gri. Adio, Sarah. P.S. Fetița noastră avea să se numească Binnie."