Sarah Forbes este o tânără adolescentă de șaptesprezece ani ce locuiește cu familia sa formată dintr-un tată, o soră și un frate vitreg, într-un orășel din Oregon. În urma unui accident petrecut cu ceva timp în urmă, Sarah și-a pierdut mama, iar ast...
Lacătul iubirii este poate cel mai întâlnit şi special moment din viață. Acesta reprezintă iubirea eternă şi nemuritoare a celor două persoane ce îl agață de-a lungul unui pod. De obicei inițialele celor doi îndrăgostiți sunt gravate pe lacăt, astfel, aceştia vor sti sigur că dragostea lor va cutreiera fiecare privire trecătoare a celorlaltor oameni. Lacătul iubirii, aşa cum este denumit de peste o sută de ani, este ca un ritual ce dăinuie în cele mai cunoscute oraşe şi nu numai. După închidere, cheia se aruncă în apă, ritualul luând sfârşit.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Dragostea îi arată omului cum ar trebui el să fie. Când iubeşti, descoperi în tine o nebănuită bogăție de tandrețe şi duioşie şi nici nu-ți vine să crezi că eşti în stare de o astfel de dragoste, a spus A. P. Cehov.
Sarah închise ochii lăsându-şi porii deschişi în adierea parfumului ce îi învăluia gâtul lui Jai. Cu adevărat nu descoperise înainte această parte a ei: cea tandră şi copilăroasă. Dar a iubi nu este deloc un lucru ruşinos, pentru că ea nu trebuie să fie decentă. Şi e fără de ruşine. E falnică şi abruptă. Dar ea trebuie trăită.
În timp ce brațele calde o cuprindeau pe Sarah, o ploaie subită şi cantitativă se porni peste podul râului Silent. Nu plouase de ceva vreme, iar acest fapt nu părea să îi surprindă pe cei doi îndrăgostiți. Sarah îsi puse micuțele palme strâns legate de brațele lui Jai şi spuse:
- Promite-mi că asta va fi pentru totdeauna.
El scoase un chicotit simpatic şi se apropie încetișor şi totusi îndrăzneț de Sarah. Îi mângâie cu degetul mare buza inferioară, apoi cea superioară si se apropie zâmbitor strângând-o pe Sarah într-o sărutare. Ea făcu un pas în față, iar acum distanța dintre cei doi nu putea fi măsurată nici măcar cu milimetrul. Jai zâmbea în continuare printre micile pauze si se afundă mai mult în catifelatele si roşiile buze, strângându-i obrajii cu palmele. Îi dădu o şuviță aurie si rebelă după ureche si sopti:
- Promit.
Acum, când Sarah în sfârsit descoperise iubirea, se simțea atât de normală şi fără defecte, căci nici nu putea realiza acest lucru. Viața este dată pentru a trece prin toate stările: de la nefericire si până la extaz. Acum ajunsese la cotele maxime de fericire. Iar asta făcu inspirației si îndemânării sale să îsi revină. Pasiunea de a desena nu trecuse pe locul doi niciodată, mai ales din cauza lui Jai. Desenatul îi adusese în stadiul în care erau acum, iar asta era un plus în clădirea relației lor.
Mult timp de atunci Jai mersese zilnic acasă la familia Forbes. Devenise parcă un membru pierdut al familiei. Se înțelegea bine cu Mika, cu Jake, cu galantul şi zâmbărețul domn Forbes, si chiar şi cu imaculatul Stea. Îl duceau în fiecare zi la plimbare în Parcul Central şi îl hrăneau de fiecare dată cu biluțe, aşa cum le spune Sarah, în formă de inimă.
Intr-o zi caniculară de august, aceştia îl scoseseră la plimbare pe Stea pe străduțele lăturalnice ce duceau spre parc. Jai se opri în fața unei curți de unde rupse o orhidee roz ce i-o dărui lui Sarah.
- O floare pentru o floare, zise el scoțând în evidență gropița din obrazul stâng.
- Mulțumesc. Auzi? Diseară este o petrecere acasă la William. Mergi nu-i aşa?
- O petrecere între tocilari? Nu prea cred.
- William este un băiat de treabă şi, crede-mă, deloc tocilar, râse ea în colțul gurii. Şi... mergi cu mine. Nu te vei simți în plus.
Jai oftă clătinând din cap şi spuse punându-şi brațul de-a lungul umerilor lui Sarah:
- Bine. Voi merge pentru a mă asigura că tu eşti bine. Alt motiv nu am.
- Bine, răspunse ea zâmbitoare lăsându-se pradă muşcăturii lui Jai. Îi cuprinsese întreg obrazul, iar apoi prin mici sărutări ajunse din nou la buzele ei trandafirii.
- Mai uşor, Romeo. Suntem în public.
Jai râse şi îsi îndepărtă mâna de pe umerii săi. Se apropiară de parc şi se asezara pe iarba proaspătă, unde Jai îsi puse capul în poala lui Sarah. Inchise forțat ochii din cauza razelor puternice şi fierbinți ale soarelui lăsându-şi pletele mângâiate şi perfect întinse de degetele mici şi subțiri ale lui Sarah.
- Sarah?
- Hm?
- Ți-e dor de mama ta?
Sarah oftă şi răspunse:
- Sigur că da.
- Povesteşte-mi despre ea.
- Era cea mai minunată mamă din lume. Era tandră, fericită întotdeauna. Uneori o auzeam cântând prin locuri neobişnuite: în timp ce gătea, când se ocupa de micuța sa grădină de orhidee şi chiar şi în baie, râse ea. Mi-o amintesc ca fiind cea mai fericită femeie din lume. Avea părul auriu şi mătăsos, ochii precum smaraldul, buzele trandafirii şi cărnoase, nasul cârn şi de fiecare dată purta o petală de orhidee în buzunar.
- De ce?
- Nu stiu. Nu am întrebat-o niciodată, iar acum pot spune că regret faptul că nu i-am aflat toate secretele, oftă Sarah. Mi-e foarte dor de ea.
Jai se ridică şi îi sterse lacrimile prelinse pe obrajii săi bucălați si fini. O luă de mână şi îi promise că nu o va mai face niciodată să plângă. Işi lăsară corpurile pe iarba verzuie în acompanierea melodiei Gravity de la Sara Bareilles.
