Smiling Death

In bezna

Kara POV:

Eram la 20 de pasi de intrarea in cabana si ezitam sa ma apropii mai mult. Ma intrebam ce are sa urmeze odata ce calcam acolo.

Jack s-a apropiat de mine si mi-a spus incet la ureche "Stai in spatele meu si nu te departa daca vrei sa iti fie bine".

Am dat usor din cap ca am inteles si m-am asezat la un pas in urma sa. A apasat calm clanta si usa s-a deschis cu un scartait infiorator. Inautru era o liniste mormantala, singurele sunete ce o perturbau fiind scartaitul podelei si respiratia noastra. Odata ce usa s-a inchis, am ramas in bezna totala. L-am auzit scotand din buzunar ceva ce zornaia. Am banuit ca era o cutie de chibrite si mi s-a confirmat cand o flacara mica s-a aprins cu un sfarait specific, palpaind in fata noastra. Jack a aprins o lumanare si mi-a facut semn sa il urmez.

Am mers pe un coridor pe care se aflau mai multe usi de o parte si de alta, toate inchise. Am cotit la dreapta, unde coridorul se ingusta. Aici nu mai era decat o singura usa, in capat, inalta de vreo 2 metri si jumatate, din lemn masiv, negru. Jack s-a intors la mine si mi-a spus soptit, atat de incet ca abia am reusit sa-l inteleg: "Asteapta-ma aici, sa nu te misti din locul asta orice s-ar intampla". Am dat repede din cap si mi-am inghitit nodul din gat. Avea sa ma lase singura aici? In bezna?

Jack deschise fara zgomot usa si disparu dupa ea. Ramasesem singura, iar in jur era asa de intuneric ca puteam sa imi scot ochii din greseala. M-am asezat pe podeaua de lemn si asteptam, sprijinindu-ma cu spatele de perete si tinandu-mi genunchii la piept. Intre timp, afara incepuse sa ploua si linistea din casa era perturbata de sunetul picaturilor care se loveau in geam. Am inceput sa motai si aproape adormisem cand mi s-a parut ca aud un zgomot dinspre intrare. Mai venise cineva inauntru? Am ciulit urechea si am auzit podeaua scartaind, mai intai foarte slab, apoi din ce in ce mai puternic, ca si cum nou-venitul venea incoace. Brusc s-a facut iar liniste si nu se mai auzea decat ploaia. Mi-am tinut respiratia, asteptand. Dupa vreo 2 minute care mi s-au parut ore, pasii s-au auzit din nou, de data aceasta indepartandu-se.

Am rasuflat incet, ca sa nu fac zgomot, si am incercat sa ma calmez. Atunci am simtit o mana care m-a apucat de umarul stang si m-a trecut un fior de groaza prin toata fiinta. Am tresarit puternic, dar am reusit sa imi inabus tipatul. Apoi am realizat ca lumina slaba a lumanarii reaparuse si m-am uitat in spate. Era Jack.
- Te-am speriat?, zise incet, insa am putut simti un fior de satisfactie in vocea sa.
- A mai venit cineva, i-am spus eu, ignorand intrebarea lui.
- Atunci hai sa te ducem in camera, ar fi bine sa te odihnesti putin.

Nu am raspuns, ci pur si simplu l-am urmat, mergand la un pas in urma sa. Cand am iesit de pe coridorul principal mi s-a parut ca aud un chicotic in spatele meu, dar nu m-am intors. Eram sigura ca daca l-am auzit eu, il auzise si Jack. Iar cata vreme el nu reactiona in niciun fel, nici eu nu aveam de ce sa ma stresez. Am urcat scarile, care scoteau un sunet infernal. Era clar, in casa aia nu puteai face nimic fara sa se stie de tine. Cred ca si mortii se rasuceau in pamant la cum te zgaria pe creier.

Am ajuns in fata unei usi simple de lemn, plina de semne de cutit si sange uscat. Foarte primitoare, ce pot sa spun. A deschis-o si mi-a facut loc sa intru. I-am multumit in soapta (un gest de bune maniere nu putea trece neobservat, nu?) si am pasit in incaperea intunecoasa. In partea stanga era un pat, cu o saltea ce parea a fi destul de veche, iar la capul patului un geam. In rest, camera era nemobilata, iar singurul element care nu lipsea in niciunul din coltisoare erau urmele de sange uscat, ce acopereau totul mai mult sau mai putin.

M-am asezat pe pat si m-am uitat intrebatoare spre Jack. "Si acum?" il intrebam in mintea mea, sperand prosteste sa ma si auda. Se uita la mine si imi zise simplu: " Dormi", apoi se intoarse cu spatele si iesi din camera, luand cu el si lumanarea. Perfect, singura, in bezna, intr-o casa de criminali psihopati. Somn usor!

Am dat din umeri neputincioasa si m-am intins pe salteaua tare. Dupa un timp mi s-a parut ca aud la capul meu o bataie usoara in geam, dar nu am bagat-o in seama. Apoi bataia s-a transformat intr-un scartait subtire, ca si cum cineva zgaria geamul cu unghiile. Mi-am dat ochii peste cap. Cine facea toate astea chiar credea ca eu o sa ma intorc infricosata spre fereastra ca sa ii vad fata de psihopat sau ce? Ma gandeam ca atata vreme cat Jack nu imi facea nimic, eram in siguranta. Altfel de ce m-ar fi adus aici vie? Poate spera ca o sa reuseasca sa scoata vreun tipat de groaza sau vreo privire terifiata de la mine. Hah, nu prea avea sanse atunci, sarmanul, eram prea plictisita de viata ca sa imi mai pese ce se intampla cu mine.

Ca sa ii stric tot cheful celui de afara, mi-am deschis MP3-Player-ul, care ramasese in buzunarul hanoracului, mi-am pus castile in urechi si am dat muzica la maxim. Din partea mea putea sa si sparga geamul, nu mai aveam cum sa-l aud.

Am inchis ochii si dupa vreo 10 melodii, am oprit muzica si am adormit.