Smiling Death

Planuri

Jack POV:

Dupa discutia cu Ben din seara aceea imi tot sucisem creierii sa gasesc un mod de a o scoate la capat cu fata asta. Aveam o mulime de intrebari sa ii pun si toata noaptea ma framantasem langa patul in care dormea ea cum sa fac ca sa obtin raspunsuri la ele. Nu stiu cand am atipit, dar cand m-am trezit incepuse sa se lumineze. Am plecat din camera si m-am dus sa ma plimb prin padure. Speram ca asa aveam sa imi mai limpezesc gandurile si poate imi venea vreo idee.

Nu stiu cat trecuse de cand plecasem prin padure, cand m-am oprit brusc. Ajunsesem in dreptul corturilor peste care dadusem cu o seara in urma. Zaceau goale si patate de sange, exact asa cum le lasasem. Am cautat prin gentile ramase fara proprietari dupa ce mi-ar fi putut folosi la ceva. Am gasit un briceag bine lucrat prin lucrurile din cortul verde in care dormisera baietii, iar la fete am gasit doua tricouri care mi se parea ca i s-ar potrivi ca marime Karei. Am luat tot ce am gasit de mancare, biscuiti si conserve, si restul lucrurilor le-am strans la un loc peste cenusa focului de tabara. Am scos din buzunar cutia de chibrite si m-am chinuit sa dau foc gramezii si corturilor. Lasasem acolo si telefoanele lor, care urmau sa fie doar o carcasa arsa si distrusa. Imi placea sa imi sterg cat mai bine urmele daca tot aveam timp.

Am stat o vreme uitandu-ma la flacarile galbene ce ardeau lenes, dupa care am pornit inapoi spre cabana. Speram ca intre timp se trezise si fata si puteam sa vorbesc cu ea. Atunci mi-a revenit in minte scena in care ii prezentasem cele patru cadavre. Spusese ceva suspect atunci. Zisese ceva in genul "sunt deja morti, de ce mi-ar mai pasa". Ceea ce insemna ca daca n-ar fi fost morti, i-ar fi pasat, corect? Hmm, si daca as fi atacat pe cineva chiar in fata ei, ce ar fi facut atunci? Oare ar mai fi ramas asa nepasatoare? Merita sa incerc.

Am grabit pasul, nerabdator sa imi pun in aplicare noul plan. Cand am ajuns la cabana se facuse aproape ora pranzului, asa ca dupa ce am lasat "prada" la intrare m-am dus direct in bucatarie. Da, presupusesem corect, acolo am gasit-o impreuna cu Ben. Tipic pentru el sa faca atata pe dadaca. Din fericire nu pareau sa aiba vreo discutie, asa ca am chemat-o pe fata sa vina cu mine. Am luat-o in cealalta parte fata de unde erau corturile, acum facute scrum, si pe drum am tot intrebat-o diverse chestiuni pe care eu le consideram "subiecte sensibile", dar fara prea mult succes. Incepuse sa ma abureasca, zicandu-mi ca nici ea nu intelege mereu ce se intampla cu ea si de ce se comporta uneori cum se comporta. Ce naiba era cu omul asta?! Sa nu stii ce-i cu tine. Cum mai vine si asta?

In fine, chiar atunci a dat norocul peste mine. Aveam in fata un barbat la vreo 23 de ani care isi pierdea timpul pozand pasari si frunze moarte. Minunat! Spectacolul putea incepe! Am sarit pe el si l-am pus la pamant, infigandu-i cutitul in spate. Omul urla de durere si incerca sa scape, dar il tineam bine. Am ranjit spre fata, fara sa-mi dau seama ca ea nu-mi putea vedea fata. Era socata, uitandu-se pierduta cand la mine, cand la victima. Muream de satisfactie, nu alta. Am intrebat-o ce avea de gand si daca nici acum nu ii mai pasa. Atunci parca s-a trezit din transa si a privit trist catre barbat, spunand:
- Imi pare rau, n-am ce face. Trebuia sa tii cont de riscul pe care il prezinta padurea asta. Acum cauta-ti linistea si impacarea. Sper sa ai o viata mai buna.

Sa-mi pice fata la vorbele astea. Cum asa? O viata mai buna? Fata asta stia macar ce vorbeste? Si ca sa puna capac, dupa binecuvantarea asta tampita, se intoarse pe calcaie si porni spre cabana. Imi venea sa arunc cu cutitul dupa ea si abia m-am abtinut sa n-o fac. Am urlat la ea, dar mi-a dat peste nas si si-a vazut de ale ei. Avea sa plateasca pentru asta, scump.

Am ramas singur cu victima, pe care mi-am varsat toata furia. I-am infipt cu sete cutitul printre coaste, iar cand nu i-am mai suportat urletele, i-am bagat lama cutitului in cap de cateva ori, desi stiam ca murise deja de prima oara. Eram plin de sange din cap pana-n picioare si tremuram din toate incheieturile. Am lasat lesul acolo, avea sa il devoreze Seed mai tarziu, si m-am dus la izvorul care curgea in apropiere sa ma spal. De ce nervi aveam, nici macar rinichii nu i-i mai scosesem.

M-am dezbracat si mi-am spalat repede hainele si masca. Dupa ce m-am frecat putin si pe corp cu apa rece ca gheata, m-am imbracat la loc si am pornit spre cabana. Aveam sa le las la uscat si sa ma schimb in altele. Desi era o zi insorita, inghetam de frig.

Cand am ajuns in dreptul cabanei, vocea lui Slender imi rasuna in minte:
"Fata doarme. Orice ar fi, sa nu o trezesti!"

N-am putut sa nu sesizez autoritatea din tonul sau, asa ca a trebuit sa ma calmez ca sa nu sar pe ea in momentul in care as fi vazut-o. Ma intrebam ce planuri avea Slender cu ea. Am intrat in camera in cea mai mare liniste si am luat de sub pat hainele uscate in care aveam sa ma schimb. Am observat ca lipsea cutitul pe care il tineam de rezerva acolo. M-am uitat prin camera dupa el, fara sa-l zaresc. Atunci imi atrase atentia o lucire slaba. De sub patura de la picioarele fetei se ivea varful cutitului. Deci acolo era! Dar oare ce cauta acolo? L-am luat usor ca sa nu o trezesc si l-am studiat. Avea urme de var in varf. M-am aplecat peste fata si am verificat peretele. Intr-adevar, acolo era ceva scrijelit de curand. M-am dat putin in spate si am realizat ca era un cuvant. "Singur". Hmm...ciudat. De ce ar fi ales tocmai cuvantul asta? Oare avea legatura cu felul ei de a fi? Sau poate cu trecutul ei? Poate fusese orfana sau abandonata... Dar n-am prea vazut orfani cu casti si muzica sau cu tenesi de firma. Era un adevarat mister.

Am iesit din camera si m-am dus in holul principal, unde am stat o vreme pe ganduri. Trebuia sa o scot cumva la capat cu omul asta, ma punea prea rau pe jar atitudinea ei. Dar cum sa aflu de trecutul ei? Deja o intrebasem, fara sorti de izbanda.

Atunci intra Ben, carand o galeata cu apa si o carpa. Mereu ii placea sa faca pe gospodina pe timpul zilei. Cum m-a zarit, m-a salutat. I-am intins hainele ude sa mi le puna la uscat cum facea defel. Atunci m-a plesnit ideea.
- Ben, tu poti sa intri intr-o baza de date si sa cauti informatii, corect?
- Pai, in principiu da. Daca sistemul de protectie nu este prea complex, da. De ce?
- Vreau sa imi cauti tot ce poti afla despre fata si trecutul ei. Tot.
- Umm...pot sa incerc, dar n-am prea multe indicii. Nici macar nu ii stiu numele complet, asta daca Kara este intr-adevar numele ei.
- Te descurci tu. Am incredere.

Ben mormai scurt un "bine, o sa vad ce pot face" si pleca indispus. Ramasesem iar singur. Am zarit intr-un colt lucrurile pe care le adusesem la pranz de la corturi. Initial briceagul il luasem pentru mine, dar daca ma gandeam mai bine...poate ar fi fost mai interesant sa i-l fac cadou fetei. Ma intrebam ce ar face cu el. Oare ar indrazni sa-l foloseasca impotriva vreunuia dintre noi?

Stand asa pe ganduri, o tot asteptam sa se trezeasca. La naiba, cat putea fata asta sa doarma! Ma scotea din minti! Intr-un final care nu speram sa mai vina, scarile incepura sa scartaie puternic, anuntand ca fata se indurase in sfarsit sa coboare.