Smiling Death

Vizuina

Kara POV:

M-am trezit brusc, alarmata de vocea lui Jack. Pana sa ma dezmeticesc, ma trase de mana si aproape ca ma tranti jos din pat. M-am frecat la ochi si l-am urmat fara sa spun nimic. Eram prea obosita.

Am mers prin padure vreo jumatate de ora pana ce ne-am oprit in fata unei vizuini imense, care la prima vedere parea abandonata. Uitandu-ma prin jur, am observat urme de sange si oase sfaramate, atat vechi cat si proaspete. Deci iar voia sa ma puna la incercare. Fie, dupa cele intamplate, ce putea fi mai rau?

Ma prinse de incheietura si ma trase in spatele sau. Se dadu cativa pasi in urma, impingandu-ma si pe mine. Atunci se auzi un galgait inecat venind din bezna vizuinei. Se auzira un fasait usor si sunete de gheare clampanind pe piatra rece. Ma trecu un fior cand in dreptul intrarii aparu o forma nedefinita, cu cap ascutit si lung, precum al unui furnicar. Acel cap era incadrat de o coama de par negru si sarmos, incalcita. Restul corpului era ascuns in bezna vizuinei, dar mi-l puteam imagina, pentru ca il aveam in fata pe Seed Eater.

Continua sa scoata acel sunet grotesc si se uita la noi prin gavenele negre ale ochilor. Era cu mult mai infiorator decat in descrierile pe care le gasisem despre el pe internet. In primul rand, era real. Era la patru metri de mine si ii puteam simti putoarea de hoit in descompunere pe care o emana. Singurul motiv pentru care reuseam sa imi mentin calmul era faptul ca il aveam pe Jack langa mine. Am inghitit in sec si fara sa vreau l-am strans de brat. Intoarse usor capul spre mine, dar fara sa piarda contactul vizual cu creatura, si zise amuzat:
- Acum ti-e frica?

Am ezitat putin, dupa care mi-am revenit. Daca lui Jack nu ii era frica, de ce mi-ar fi fost mie? Pana la urma si Jack era om ca si mine.
- Pe tine nu te ataca?, l-am intrebat curioasa.
- Nu, de ce ar face-o? Eu il hranesc si il accept asa cum e.
- Te lasa sa il mangai?

Jack tacu, socat de intrebarea mea. Dupa cateva secunde de reculegere spuse nesigur:
- Pai nu am incercat vreodata.
- Crezi ca pot sa il mangai?
- Ai innebunit? De ce ai face asta?
- Ai zis ca tu il accepti asa cum e. Si eu vreau sa fac la fel.

Jack tacu si se dadu un pas in dreapta, lasand spatiul dintre mine si monstru liber. Creautura tresari si se apropie incet de mine, atenta la orice reactie a lui, dar si intrigata de mine. Mi-am apropiat cat am putut de calm mana ca sa nu imi inteleaga gresit gestul. Aproape ca il atinsesem cand s-a oprit brusc din galgait. Apoi totul s-a intamplat intr-o fractiune de secunda.

Seed a sarit sa ma atace, iar Jack m-a tras in spatele lui si si-a scos cutitul. Creatura ezita la vederea lamei si facu un pas in spate precauta. Incerca sa il fenteze ca sa ajunga la mine, dar Jack ii trase un pumn peste teaca alba a fetei, unde banuiam ca i-ar fi nasul. Monstrul galgai furios si dadu sa il muste. Jack il prinse de par si ii smuci capul cu atata forta ca il dobori la pamant. Creatura schelalai si se retrase repede in vizuina sa.

Jack se intoarse spre mine:
- Ar trebui sa plecam, altfel va crede ca vrem sa ii luam teritoriul si asta ar insemna multe batai de cap.

Am dat din cap si m-am prins de maneca hanoracului sau. Oriunde mergeam, cata vreme eram cu el. Imi trase o palma peste ceafa, probabil iritat de gestul meu.

Am plecat grabiti de acolo si ne indreptam spre cabana. Dupa vreun sfert de ora de mers, cand ne departasem destul de mult de locul vizuinei, am inmuiat pasul si am mers mai linistiti. Deodata, Jack se opri si ciuli urechea. Am ridicat sprancenele in semn de intrebare, dar nu mi-a raspuns. Dupa cateva secunde lungi, isi intoarse fata spre mine si zise:
- De ce naiba ai vrut sa il mangai? Ce crezi ca e, caine?
- Doar am incercat. Ce e asa de rau in asta?
- Faptul ca puteai ramane fara mana sau chiar mai mult? Care e problema ta? Niciodata nu stiu la ce sa ma astept de la tine! Daca ti-as fi aratat un crocodil, ai fi vrut sa iti bagi capul in gura lui? Sau eventual sa il iei acasa sa dormi cu el! Intelegi ca nu e normal?
- ...Mmmda?
- Cum asa? Ce e in capul tau? Vrei sa mori sau tii la viata ta? Ca nici macar asta nu pot sa imi dau seama!

Am deschis gura sa raspund, desi nu prea stiam ce sa zic, cand un topor zbura la cativa milimetri de fata lui Jack si se infipse in trunchiul de langa el. Am clipit surprinsa si m-am uitat in directia din care venise.

- Hei, Jackie~, a trecut ceva vreme! Vad ca avem prieteni noi! Facem progrese cu socializarea?
- Ce vrei, Toby? Nu vezi ca sunt ocupat?

Intre timp, Toby (Ticci Toby, da, chiar el) se apropiase de noi si acum nu mai striga:
- Asa te porti cu un prieten vechi? E clar de ce nu prea ai prieteni, cu o atitudine ca asta.

Jack ridica din umeri iritat si il repezi:
- Deci ce vrei?
- Sa vad ce mai faceti. Cum mai e Slender?
- Alb ca intotdeauna.

Ma pufni rasul la sarcasmul lui Jack. Trebuia sa recunosc, era ceva de capul lui. Toby se intoarse spre mine si ma studie din cap pana-n picioare.
- Si domnisoara cine e? E noua, n-am mai vazut-o pana acum pe aici. E si ea?...
- Nu stiu, asta incerc sa aflu si eu de ceva zile, dar fara sorti de izbanda, zise Jack simplu.
- Poate ai vrea sa te ajut putin? Ce spui?
- Mmm...n-ar fi o ideea chiar rea...chiar deloc...

Statu o vreme pe ganduri, timp in care si eu si Toby ne uitam la el asteptand raspunsul. Cand in sfarsit acesta sosi, am tresarit amandoi surprinsi:
- Da, Kara, de acum vei sta cu Toby si ceilalti pentru o saptamana. O las in grija ta, vezi sa mi-o aduci inapoi vie, si eventual si cu niste concluzii.