Smiling Death

Pe fuga

Kara POV:

Alergam intr-un suflet, tintind catre iesire. Jason ramasese undeva in urma, insa nu de el fugeam acum. Un ras isteric se auzi din spatele meu si am simtit cum ma trece un fior de gheata pe sira spinarii. Am incercat sa ma ascund dupa niste pubele, insa acestea fura spulberate imediat de ciocanul nemilos al lui Candy Pop.

Am alergat spre portile inalte de fier, insa acestea erau inchise cu lanturi si lacat. La naiba! M-am uitat repede in jur dupa un loc de ascuns si am zarit un cort mare, albastru, care parea cea mai buna solutie pe moment. Am cotit brusc spre stanga si m-am aruncat rostogolindu-ma in spatele unui stalp de iluminat si, fara sa zabovesc vreo clipa, mi-am continuat traseul sinuos spre cortul acela dungat. Dupa cateva fractiuni de secunda in care am plecat din dreptul stalpului, se auzi o trosnitura puternica si stalpul se indoi si cazu la pamant, spargandu-se cu un zumzet scurt. Minunat, il aveam in spate pe Demolator! Am continuat sa ma apropii de cortul acela ferindu-ma de ciocanul distrugator al lui Candy ce punea totul la pamant in urma mea.

Intr-un final care nu credeam sa mai vina, am trecut de perdelele de la intrarea cortului si m-am trezit intr-un labirint de oglinzi. Fara sa stau pe ganduri am intrat in el, cotind necontenit in stanga si in dreapta ca sa mi se piarda urma. Era uimitor locul asta, erau zeci de oglinzi, de toate felurile posibile. Ma vedeam in toate pe langa care treceam, o silueta sumbra, intr-un hanorac gri murdar si blugi negri, cu gluga trasa incercand sa imi ascunda tenul palid ca de mort. M-am oprit in spatele unei oglinzi late, rugandu-ma sa nu ma gaseasca si sa ma caute in alta parte. Am ighetat cand am auzit venind din dreptul intrarii o voce groasa si teatrala, strigandu-mi "Poti fugi, dar nu te poti ascunde". Si eu care credeam ca scapasem de Laughing Jack...

Mi-am tinut rasuflarea si am ascultat incordata pasii ce se indreptau spre locul in care ma aflam. Un ras isteric imi dadu fiori pe sira spinarii si sunetul de sticla sparta umplu incaperea cu stridenta sa. Minunat! Nu voiau sa cheme toata gasca de psihopati sa se alature? Imi era destul de greu cu unul singur. I-am asteptat pe cei doi sa intre in labirint, sperand sa apara oportunitatea evadarii din acel cort fara ca ei sa afle. Am facut un pas in spate, insa talpa dura a tenesilor mei scoase un pocnet sec. In urmatoarea clipa trei oglinzi fura spulberate pe directia mea. La naiba! M-am descaltat repede si i-am legat in graba cu sireturile de gaica de la pantaloni in asa fel incat sa ma incomodeze cat mai putin. Simteam podeaua rece cu toate denivelarile sale sub talpile mele goale. Era o senzatie ciudata si inconfortabila, dar nu aveam timp de asta acum.

Fara sa mai scot niciun zgomot, am mers incet printre randurile de oglinzi, tinandu-mi respiratia.
- Te vaaad~, se auzi vocea ragusita a lui Jack din spatele meu.

Mi-am intors speriata privirea, insa nimeni nu se afla acolo. O alta oglinda se sparse intr-o ploaie de cioburi, undeva in dreapta mea. Am continuat sa merg, de data asta putin mai alert. Trebuia sa scap din capcana asta cat mai repede! Alte oglinzi se facura tandari, cazand una dupa alta. M-am strecurat pe dupa un rand, insa din acesta lipseau doua oglinzi, lasand un gol ce putea fi destul de riscant in situatia in care ma aflam. Am tras adanc aer in piept si mi-am inclestat maxilarul, apoi am alrgat printre randurile incomplete. Patura de cioburi imi taie talpile, unele aschii de sticla intrandu-mi in carne. Sangeram destul de rau, lasand urme pe unde calcam. Durerea era cumplita si imi dadura lacrimile, insa m-am abtinut sa scot vreun sunet.
- Deci acoloooo eraaai~, rase Jack cu vocea sa teatrala.

Alte oglinzi fura spulberate in directia mea, dar cu o precizie mult mai mare de aceasta data. La naiba cu sistemul asta de oglinzi! Am alergat spre iesire fara sa mai tin cont de durerea ce-mi pulsa din talpi. Printr-o minune, am ajuns aici intreaga, in fine, intr-o stare acceptabila sa spunem, si am privit in urma mea dupa cei doi. Nu ii puteam zari, ci doar auzeam nenumaratele oglinzi spargandu-se in intunericul dinauntru. Mi-am coborat privirea si am realizat ingrozita ca lasasem o intreaga poteca de urme cu sangele din talpile mele. La naiba, nu puteam continua asa, trebuia sa fac ceva cu asta. Dar timpul era extrem de limitat...

Am luat o gura mare de aer si mi-am bagat picioarele inapoi in tenesi. Parca cineva imi infigea ace si cuie in ele, insa nu aveam ce face. Imi dadura lacrimile, plangeam in liniste, muscandu-mi limba. Dupa ce mi-am legat in graba sireturile am inceput sa alerg spre portile de la intrare. Credeam ca o sa imi smulg picioarele din cauza durerii, dar am strans din dinti si am continuat pana am ajuns in dreptul lor. De deschis clar nu aveam cum sa le deschid, insa poate exista sansa sa le escaladez. Erau cateva ornamente din fier forjat strecurate prin grilajul portilor, de care m-as fi putut agata. Am pus piciorul stang pe o bucla. Pana acum totul parea in regula. Insa abia de acum incepeau cu adevarat problemele. Am lasat mai multa greutate pe picior, care incepu sa tremure din cauza durerii. Daca mi-ar fi cedat cand as fi fost sus pe grilaj, riscam sa cad si sa imi rup oasele. Mda, dar daca nu incercam, asta ar fi insemnat moarte curata sau poate chiar mai rau...deci nu aveam ce pierde. Am inceput sa ma catar, abtinandu-ma cu greu sa nu urlu de durere. Broboane de sudoare se scurgeau pe intreaga fata, intrandu-mi in ochi si orbindu-ma. Lacrimile imi curgeau fara oprire, si fiecare pas parea smuls din iad. Mainile incepura sa imi tremure si ele si ma rugam in minte sa nu imi cedeze. Cu ultimele sfortari am ajuns in varf si mi-am trecut picioarele de cealalta parte, ezitand sa ma arunc. Simplul gand al momentului in care talpile mele ar fi atins pamantul dur cu acea viteza imi dadea fiori reci prin tot corpul.

Am intors privirea si i-am zarit pe Candy Pop si Laughing Jack la cateva zeci de metri de poarta, alergand enervati spre mine. M-am grabit sa cobor de acolo, insa cu toata agitatia, nu mi-am dat seama ca mi se agatase o gaica de la blugi intr-un colt de fier forjat, lucru ce imi fura avantul si ma facu sa alunec pe langa poarta, prinzandu-mi astfel mana dreapta intre gratii. Disperata am incercat sa mi-o smucesc de acolo, insa cotul continua sa se incapataneze si sa ramana de cealalta parte a portii. Ii vedeam pe cei doi cum slabesc pasul si vin agale spre mine, ranjind multumiti. Ma zbateam precum un animal prins in capcana, iar cand am vazut ca nu am scapare am scos briceagul din buzunar si dintr-o smucire scurta l-am desfacut. Am inchis ochii si am tintit spre pielea cotului.