We need each other

Mai era doar o saptamana pana la inceperea scolii. Era o vreme numai buna de mers la piscina, sau... pur si simplu la o petrece. Soarele stralucea cu usurinta oferind temperatura perfecta.Orasul in care locuiam era unul de vis, cu  case elegante si gradini frumoase. Strazile pline cu palmieri si briza marii ofereau acel sentiment de armonie al Californiei.

 Beverly Hills este considerat de multi ca fiind un oras de oameni de bani gata, insa pot sa va asigur ca nu este deloc asa. Aici am invatat ca nu banii sunt ceea ce conteaza, ci prietenia si oamenii iubitori care te inconjoara. Am invatat sa ajut oamnenii care au nevoie si am invatat ce inseamna iubirea.

Tocmai ce am implinit 18 ani si m-am intors dintr-o vacanta-cadou primita de la parintii mei, o excursie in Venetia-Italia. Mereu mi-am dorit sa vizitez Europa. De fapt mereu mi-am dorit sa calatoresc, oriunde in lume. Avand in vedere ca tatal meu, Sebastian Cole, este manager la o companie privata, este mai tot timpul plecat cu serviciul dar este un tata excelent. Cred ca de la el am mostenit pasiunea pentru calatorit. Avand in vedere toate locurile despre care ne povestea si felul in care isi exprima admiratia pentru acele locuri m-a facut mereu sa vreau sa ajung si eu acolo. Mama mea, Melanie, este medic chirurg la un spital in apropiere, deci majoritatea timpului, vreau sa spun, chiar zile la rand, este acolo, salvand oameni. Este insa o meserie pe care o face cu mare placere. Este o persoana caruia ii place sa ajute oamenii, blanda si iubitoare. Sora mea Sophia, are doar 6 anisori, dar este mereu plina de viata si o extraordinara balerina in devenire. Danseaza de cand avea 3 ani si devine din ce in de mai buna pe zi ce trece, fiind cea mai buna din grupa la lectiile de balet. Intr-o zi va fi cea mia buna Prim balerina.

Iar eu, sunt Terrance Cole, senior la liceul Westchester din L.A. Sunt capitanul echipei de basket si nici nu vreau sa ma gandesc  ca in mai putin de o saptamana incepe scoala. Toate testele si ascultarile, sa nu mai spun de proiecte si restul imi vor ruina viata anul asta.

Dar mai bine nu, nu ma mai gandesc la asta. Vreau sa profit de ultimele zile de vacanta. Diseara ma gandeam sa ii suni pe toti sa ne strangem undeva. Prietenii mei sunt genul de persoane spontane care sunt gata mereu de distractie.

Drumul parca nu se mai termina, dar in sfarsit am ajuns. Desi a fost o vacanta de neuitat, 3 saptamani departe de prietenii mei, am multe prea multe de povestit.

-Hey fiule! se auzea vocea tatei, zambind si facandu-mi cu mana , tinand-o pe Sophie in brate.

-Hey tata. Buna Sophie! Ce face balerina mea mica? Eram asa fericit sa o vad.

-Hihi! Am o surpriza pentru tine!

Hmm.. Oare ce ar putea fi?

- Ti-am desenat ceva!

Era un desen asa dragut cu mine venind acasa si un titlu mare in mijloc "Welcome home, bro'! " alaturi de multe inimioare si fete zambitoare una mai stramba decat cealalta, insa era cel mai dragut desen din lume, deoarece il facuse pentru mine.

 - Multumesc mult Sophie! Este foarte frumos! Dar stii si eu am o surpriza pentru tine...

- Abia asteeeeept !! Mi-ai adus ceva dragut nu-i asaaa?

- Deci, spunene fiule, cum afost vacanta ta? Ma intreba tata in timp ce ma ajuta cu bagajele.

- A fost super si stii... se numente "Orasul romantismului pe paine" deci sper ca nu m-ai trimis acolo cu un motiv anume. Spun eu razand.

- Doar odata faci 18 ani fiule. Spune pe un ton mandru si fericit ca am avut o vacanta reusita.

- Asa e.

Tocmai cand sa plecam de la aeroport, am vazut o fata...de fapt, cea mai frumoasa fata de pana acum. Se chinuia cu bagaje mult prea multe pentru ea, semn ca venea dintr-o vacanta lunga. Era asteptata cred ca de mama ei care o primise cu o imbratisare calda. Era atat de superba si nu ma puteam abtine sa nu ma uit la ea. Avea un par lung si ondulat, de un saten deschis cu reflexii de la soare. Avea in jur de 1,72  si o silueta perfecta.  Parea ca timpul inghetase. Nu mai vedeam nimic in jur, nu mai auzeam nici ce ma intreba tata. Nu sunt sigur daca ma observat si ea, dar cand a zambit in dreptul meu, am stiu ca nu voi mai trai o asttfel de clipa niciodata in viata. Zambetul ei pur si simplu ma strapuns si mi sa intiparit pe veci in minte.Poat ar trebui sa ma duc la ea, dar daca ma refuza, poate nici macar nu este de aici, si in plus LA-ul... este asa de mare... sigur nu o voi mai vedea. Din pacate totul s-a ruinat cand a plecat si noi am ajuns la masina. Pana la urma "e doar o fata" pe care nu o voi mai vedea niciodata, incercam eu sa imi spun. Dar degeaba, nu imi puteam lua gandul de la ea. Picioarele inca imi erau asa de moi, si inima inca imi batea prea repede, ce sa nu mai spun insa de stomacul meu, care parca prindea viata. Oprestete omule, e doar o fata! Tot incercam sa ma linistesc, dar se pare ca mintea mea, sau mai bine zis fiecare parte din mine, voia sa ma intorc si sa o vad vad inca o data, doar o data.

 Vote, and follow us. Isabelle si Yasmina. xo