Este o zi fabuloasa de toamna,in care,putinii nori cenusii incepeau sa se zareasca pe cer. Toamana e anotimpul meu preferat, iar pana acum a fost o vreme calduroasa si cam...de vara. In sfarsit au venit zilele racoroase de toamna, in carea parca totul pare perfect, precum intr-un vis.
M-am dat jos din pat, si am iesit pe veranda casei mele din spate, pentru a lua o gura proaspata de aer. Ohhh Gosh... era atat de bine... o vreme numai buna de dorit, de shopping, de citit si de baut ceva cald in timp ce stateai in leaganul din curte...
Atunci am realizat ca era duminica.. nu incepuse scoala de prea multi timp, iar atunci cand nu ai teme prea multe si teste pentru care te pregatesti in ultima zi, e cam greu sa-ti aduci aminte ce zi e.
Cu toate astea, inca nu aveam chef sa ma duc sa ma spal, sa-mi fac micul-dejun pentru ca parintii mei erau la serviciu, nu aveam chef de teme asa ca m-am dus inapoi in camera mea, mi-am pus paturica mea mov pe umeri si m-am asezat pe fotoliul meu moale cu intentia de a citi ceva.. incepusem sa citesc The Great Gatsby, asa ca era o zi perfecta de a continua acest lucru.
Insa, intre timp, mi-am deschis geamurile cameri, pentru a lasa aerul sa patrunda inauntru si sa imi aeriseasca incaperea, si mi-am facut patul. Imi place camera mea foarte mult!..este curata ,aerisita si spatioasa .Acolo ma regasesc si imi petrec timpul liber.. am un pat cam mare pentru o persoana, dar nu se stie niciodata ,un birou micut, un covoras pufos in mijlocul camerei, iar hainele le am intru-un dressing... dar nu ea asa mare cum va inchipuiti. Este mai lung decat un dulap obisnuit, cu usi inalte si acoperite cu sticla pentru a crea impresia unei camere mai mari si fotoliul meu din partea cealalta a camerei.
Intr-adevar, camera mea nu e chiar micuta, deoarece in coltul din stanga camerei mele, se afla un loc de ''meditatie'' ii spun eu. Este ca un fel de balcon interior, doar ca e inconjurat de ferestre mari, iar pe langa ferestre sunt pernele mele colorate pe care stau adesea si privesc cerul sau imi scriu unele amintiri sau chiar ma uit la filme.
Ma retrag seara sa citesc la veioza micuta de langa perne, e o veioza in forma de iepuras si uneori invit cate un prieten sa ne facem lectiile sau comandam o pizza.
Peretii sunt cu noante deschise ,micul ursulet de plus pe care il am de la gradinita sta langa patul meu iar toata aceasta atmosfera calda ,ma imbie de fiecare data, de aceea, camera, pentru mine este universul meu intim! E camera perfecta pentru oricine!
Pot spune ca aceasta dimineata era si ea de asemenea perfecta, insa dupa ce stat cu geamurile deschise atata timp, adierea vantului si-a facut aparitia si prin camera mea, si pot spune ca incepuse sa fie chiar frig.
Asadar mi-am pus papucii mei in forma de catelusi in picioare, am strans patura mai mult in jurul meu si am coborat sa verific daca usa de la intrare era inchisa si sa verific posta. Am luat plicurile si i le-am pus tatei pe birou, mi-am facut un ceai cald si niste sandwich-uri si m-am dus in living sa mananc deoarece nu-mi place sa mananc singura si am deschis televizorul pentru a-mi crea impresia ca nu sunt singura. Fac lucrul asta deseori.
Deodata imi aud telefonul sunand. Era Sarah.. Hmm...Oare de ce ma suna? doar e duminica.
-Alo?
-Buna Carla.. Ce faci?
-Buna Sarah, uite bine, stateam pe acasa, tu ce faci?
-Nimic. Tocmai de asta te-am sunat. hmm... Ai treaba?
-Nu chiar... vrei sa mergem undeva? intreb eu curioasa desi stiam raspunsul care va urma.
-Da! Ar fi o idee super..
-Si ce vrei sa faci? Unde vrei sa mergem?
-Pai... Ah gata stiu! spuse ea hotarata, Mergem la cumparaturi!
YOU ARE READING
We need each other
RomanceTerrance este capitanul echipei de basket de la liceul Westchester. Un baiat extrem de talentat, cu un viitor asigurat in sport. Dar ce se intampla cand este pus sa aleaga intre pasiunea sa si ceea ce au planificat parintii sai pentru el? Va fi loc...