We need each other

Necunoscutul cunoscut

A doua zi m-am trezit dis-de-dimineata. Soarele stralucea iar razele lui ma anuntau ca trebuie sa ma dau jos din pat si sa ma pregatesc de scoala. Era asa de bine in pat...la cat de somn imi era nici sa deschid ochii nu puteam. Cu greu m-am dat jos din pat si m-am dus sa-mi fac un dus rapid, mi-am pregatit micul dejun pentru ca parintii mei inca dormeau si nu voiam sa-i deranjez, apoi m-am imbracat intr-o pereche de blugi skinny bleu, un tricou alb si balerinii mei roz pal pe care ii adoram. Erau balerinii pe care ii primisem de la prietena mea inainte sa ma mut in L.A.

Odata ce am iesit pe usa, mi-am adus aminte de ziua de ieri si cat de frumos a fost... parca voiam, imi doream ca Terrance sa fie in fata casei mele ca sa ma ia si sa mergem impreuna la scoala...era speranta aceia care nu-ti da pace, dar... oare ce e cu mine? Ohh nu... Carla NU! Stai potolita. Nu e tipul de baiat careia sa-i placa de tine... Nu-ti face sperante degeaba. Adica...era un baiat pe care il cunoscusem acum 2 zile, iar mie imi placea de el? cum puteam sa ma indragostesc de un baiat pe care nu il cunosteam? 

Desi imi ziceam asta in minte, stiam ca era prea tarziu. Deja pusesem ochii pe el iar o fata mereu isi da seama daca un baiat o place sau nu, iar acest lucru era asa logic. Terrance chiar ma placea. O simteam. Stiam. Dar totusi, nu face niciun pas, nu da niciun semn... daca se poarta doar frumos cu mine? sau... daca ii place de mine, dar nu putem fi impreuna... sau poate... Numai gata! STOP! Trebuie sa ma gandesc la altceva, imi dau aceste ganduri la o parte si imi bag castile in urechi. Nu pot sa fac altceva in timp ce merg pe strada. E deja un obicei pentru mine. Muzica e viata mea, e parte din mine. Imi place sa ascult mereu ceva nou. Ascult de la clasica la rock. 

Am intrat in scoala, mi-am luat manualul de filosofie din dulap, si m-am indreptat spre clasa.

-Hei neata sunshine! ce-i cu tine asa de vesela azi? ma intreba Sarah.

-Hei.. hahaha.. Nimic special!

-Eh c'mon babe.... stiu eu ca e ceva. imi spuse  asa sigura pe ea. Era prietena mea, dar totusi.. nu o cunosteam asa de bine, in plus eram prietene de cateva zile...

-Pfffff....Nu-i nimic serios sincer! 

-Ok.... daca zici tu... hai la ore. Avem cursurile de filosofie impreuna!

Pana la urma ma bucuram ca o am ca prietena. Daca nu era ea, cu cine stateam? Cine imi mai zicea ce sa fac si cu cine mancam eu la masa de pranz? 

Desi urma sa inceapa a treia ora, eu astazi nu l-am vazut pe Terrance... Oare s-a intamplat ceva? Deja incepeam sa-mi fac griji pentru el si noi daca am vorbit de doua ori...adica era un necunoscut, dar simteam ca il cunosc de o vesnicie.

La ora de chimie, ma luase somnul... iubeam aceasta materie. Eram cea mai buna la scoala mea. Castigasem numeroase premii iar profesoara ma iubea. Aici toata lumea dormea pe banci practic, unii vorbeau fara niciun stres iar altii ascultau muzica si trimiteau mesaje. Stiam ca si Terrance face chimie si intr-adevar, atunci cand profesoara a strigat catalogul am auzit si numele lui, dar era absent iar banca din spatele meu era goala. Dintr-o data primesc un mesaj.

*Hei doama grija pentru altii! Ce faceti?* 

Ppppoooftim??? Cine putea sa-mi trimita mie un astfel de mesaj? Si de unde pana unde, ''doamna grija pentru altii''? Nu aveam numarul in telefon.. poate e greseala asa ca nu raspund. Nu are rost. Dar primesc imediat ce mi-am pus telefonul inapoi in buzunar, inca un mesaj.

*Stiu ca ai vazut mesajul. De ce nu raspunzi?*

Pffff.... ma bufneste rasul.. Cred ca glumeste. Ce bou! imi zic in sinea mea. Ma uit in jurul meu sa ma asigur ca nu face nimeni misto de  mine, de fapt.... nimeni din clasa mea ca la celalalt fir al telefonului clar era clar  un clovn care avea chef de glume dar nu si-a gasit persoana potrivita. Asa ca sa fiu si eu sarcastica, ii trimit un mesaj cu un singur cuvant: