We need each other

Pretexte

-E Sophie in regula? o intreba el pe femeia de la telefon, profun ingrijorat, dar cu speranta ca nu se intamplase nimic grav.

-Da bineinteles! Nu a fost nimeni ranit.

Dupa ce expira usurat, ca si cum o piatra ii fusese luata de pe inima, se indrepta spre usa spunandu-mi ca trebuie sa plece de urgenta.

-Stai! Am auzit tot ce ai vorbit la telefon. Vin cu tine!

Fara sa mai stam pe ganduri si fara sa mai zica nimic, am plecat in cea mai mare viteza.

-Sophie?! o striga el pe sora lui printe toti oamenii care erau acolo. Adevarul era ca erau foarte multi oameni asa ca i-am propus sa ne despartim si sa ne intalnim la masina.

-Sophie?! strig eu cat de tare pot. Sophie?! Soph... Hei ce faci? Esti bine? o intreb eu speriata totusi deoarece era palida la fata si tremura din toate incheieturile.

-Vrrr...vreau acc..acc..asa! incerca ea sa spuna ceva, dar parca frica pusese stapanire pe ea.

Am luat-o in brate si i-am dat puloverul meu gros si am infasurat-o in el deoarece era cam frig afara iar ea statea intr-o jacheta subtire.

-Hei uitata-te la mine! E in regula acum! Totul o sa fie bine! Da?

-Dar Toby era inuntru si..

-Toby e teafar. Nu are nimic.

Desi habar nu aveam cine era Toby, am presupus ca era bine tinand cont ca femeia de la telefon i-a spus lui Terrance ca nu a fost nimeni ranit.

-Esti sigura?

-Bineinteles. E un baiat mare, s-a descurcat el.

-Haha.. e ursuletul meu de plus.

-Ah... pai sunt sigura ca e pe maini bune.

Dupa ce l-am sunat pe Terrance si i-am spus ca am gasit-o pe Sophie si il asteptam la masina, am plecat impreuna acasa.

-Multumesc mult ca ai avut grija de Sophie! imi spune el mie fericit in timp ce ma ia in brate. Era pentru prima data cand a facut asta, iar bratele si pieptul lui erau atat de calde si ma cuprindeau cu atata putere.

-Asta ar fi facut oricine, deci nu ai pentru ce sa imi multumesti.

-Da, dar ai fost tu. Nu mama, nu tata, nu Chris sau altcineva. Tu.

Dupa ce i-am zambit, am intrat in casa. Nu mai aveam ce sa ii spun deoarece m-a lasat fara cuvinte. Poate ca el chiar era baitul perfect si poate ca la capitolul fete sta cam prost, dar cred ca merita asteptat.

*TERRENCE P.O.V.

Cand am vazut-o cu Sophie in brate si cum o mangaia pe cap pentru a o linisti si cum ii spunea cuvinte de incurajare, am simtit ceva diferit. Era fata de care aveam nevoie. Era fata perfecta, dar e prea perfecta pentru mine asa ca nu o pot rani. Toate relatiile mele s-au terminat prost sau au fost doar o aventura de o noapte. Nu o pot rani. Asta este motivul pentru care nu pot fi cu ea. Da asta e. Sau poate...

In timp ce stateam afara la locul meu de "meditatie" incercand sa-mi limpezesc mintea, mai aruncam cate o minge la cos, mai bateam mingea, dar majoritatea aruncarilor mele, mergeau pe langa cos. Cazusem intr-o stare ciudata pe care nu o mai avusesem pana cum, sa nu mai spun de durerea de cap pe care o aveam.

-Terrence?!

-Tata?!

-Da eu sunt. Ce faci pe frigul asta afara?

Nu era chiar asa frig.. era frig dar nu foarte frig. Adica ploaia se oprise acum cateva ore, dar vantul care batea era destul de rece.

-Stau.. ma gandesc..