Capitolul 1

117 7 2
                                    

Hey,Guys! Ma numesc Ana si am 13 ani.Aceasta este prima mea carte si imi face o deosebita placere sa o scriu.Deci... Sa incepem!!



-Buna ziua! As vrea sa comand un taxi in cartierul Bugsville,daca se poate...in cat timp...o ora!? Domle' da' eu trebuie sa ajung in 20 de minute la destinatie!! Asa mi-ati spus,ca veniti in 10 minute,si..
Soferul tipa la mine nervos:
-Cucoană,nu stiu cine esti,da' eu ajung intr-o ora! Nu-ti convine,dispari! Si imi inchise telefonul in nas.
Imi trantesc nervoasa telefonul pe pat si imi rearanjez parul castaniu pentru a mia oara. Trebuie sa ajung in 20 de minute in IllozVille,pentru un interviu. Vreau sa ma angajez la o cafenea. Nu am alta cale. De cand parintii mei au murit,nu mai am bani. Dintre cele 4 surori,numai eu am pus ban pe ban la inmormantarea lor. M-au lasat pur si simplu in voia sortii la 19 ani. Au plecat pe motiv ca au descoperit "marea lor dragoste" si iata-ma aici,chinuindu-ma sa-mi caut un job rezonabil. Din Franta,am ajuns in California,SUA. Vreau sa studiez la Universitatea de Arhitectura. Cred ca mi se potriveste. Dar, pentru asta am nevoie disperata de bani. Nici nu mai am cu ce plati chiria. Apartamentul este al unor francezi,care sunt foarte fixisti. Nu le platesti, Au revoir!
De pe pat incepe sa bazaie telefonul. Ma anunta ca am primit un mesaj. "Pun pariu ca e factura la curent". Imi deschid telefonul si vad 5 mesaje,de la un numar necunoscut...
"Stiu ce esti.. Stiu cine esti"
"Te vad..."
"Vezi ca se lasa cu sange.."
"Azi la ora 17:00"
"Illozville..succes draga la interviu. Ti-am pus vorba buna!"
Ma uit speriata catre ceas. Mai erau fix doua ore. Din instinct, i-am trimis un mesaj necunoscutului:
"Nu stiu cine esti. Cred ca ma confuzi". I l-am trimis cu o oarecare impacare sufleteasca,dar am primit inapoi un alt mesaj,de la aceeasi persoana:
"N-am avut sansa sa-ti spun cat de bine iti sta cu fusta mov si camasa alba. Cred ca parul desprins ar fi o optiune mai buna.😏"
La vederea mesajului,m-am facut alba la fata. Cu asta eram imbracata. Mi-am luat poseta si m-am uitat in oglinda. In ochii mei de smarald se oglindea frica. Eram speriata si rosie la fata. Acum, chiar trebuia sa-mi fac griji in privinta ăstuia. Eram ingrijorata si mai ales,speriata. Am iesit din apartament cu o oarecare șovaiala. Am inchis usa bine. S-o facem si pe asta!


Ăsta a fost primul capitol. Sper ca v-a placut.  Cred ca a fost cam scurt.Daca am greseli,spuneti-mi. Noapte buna!!

Not TodayUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum