Capitolul 19

7 2 0
                                    

Somnul imi pierise de mult timp. Ma simteam goala...si bantuita de toate fantomele trecutului. Era doar ora 4:00 AM,si cum soarta este mult prea cruda cu mine,mi-am amintit de un eveniment...foarte suspect.

****Acum 5 zile,in parcarea unui mall****

Imi place foarte mult sa fac cumparaturi. M-am gandit ca ar fi o alegere buna daca mi-as cumpara cateva rochii,pentru ca in ultimul timp suntem invitati de diferiti oameni la petreceri.

Ies mandra din mall cu sacosele in mana si ma indrept catre masina mea modesta. O strangere de inima imi cutremura tot corpul. Un mesaj statea scris pe masina mea,cu graffiti:

"Vladimir,nr 16, Strawverg, stii cine sunt".

La prima vedere,nimeni nu l-ar fi considerat periculos sau agresiv. Dar eu nu l-am luat ca atare. Era o amenintare. Si cineva cauta sa se razbune,si doar eu stiam cine.

M-am dus ca un uragan catre masina si am demarat in viteza,la o spalatorie. Am stat mai bine de o ora sa curate oamenii acea masina. Am fost terifiata.

***In prezent***

Will dormea adanc. O idee imi bantuia gandurile rele:trebuia sa duc la capat chestia asta,si era un singur mod. Trebuia sa ma confrunt cu Ei fata in fata.

Tiptil,m-am ridicat in sezut si am pornit catre debaraua care se afla in spatele blibliotecii din living.

Debaraua aia nu era doar o simpla debara:era o camera ascunsa,mai bine spus,o ascunzatoare,care gazduia multe arme,costume speciale si informatii.Will mi-a aratat-o inca de cand m-am infiltrat in agentie.

Mi-am luat geanta termo-rezistenta si mi-am incarcat-o cu doua costume si 2 pistoale.  Ma simteam ca un fel de Jackie Chan in filmele cu karate.

Dupa terminarea echiparii,mi-am luat o alta geanta in care mi-am pus,sau mai bine spus "aruncat" la intamplare,cateva haine. M-am dus catre seif,si am luat 5000 de ruble rusesti.Mi-ar fi ajuns pentru calatorie.

M-am schimbat de pijamale. Un singur lucru mai lipsea:scrisoarea. Pe mine,orice scrisoare ma facea sa plang,mai ales cele de despartire,ca si in cazul meu. Am luat o coala de hartie din biroul lui Will si un pix. Am scris cateva randuri,in care ii multumeam lui Will pentru tot,si prin care mi-am declarat dragostea fata de el. La final am inceput sa plang,de durere. Toate chestiile astea ma terifiau,ceea ce in trecut ma dezgustau.

I-am lasat scrisoarea pe masa din living si mi-am luat bagajele,nu inainte sa mai arunc o privire acelei case,acelui paradis care m-a gazduit. Cateva lacrimi,se plimbau pe obrajii mei. Fara sa mai stau pe ganduri mi-am luat bagajul si am plecat.

Aerul rece al diminetii m-a dezmortit putin. Am deschis masina,si am demarat in forta.

Dupa aproximativ jumatate de ora,timp in care aveam o durere sufleteasca insuportabila,am ajuns la aeroport.

Orasul Vladimir se afla tocmai in cealalta parte a Rusiei. Daca as fi calatorit cu autocarul,as fi ajuns in aproximativ o zi.

M-am indreptat catre aeroport,si urmatorul avion spre Vladimir,era peste o jumatate de ora.

In acea jumatate de ora,m-am asezat pe un scaun,si mi-am ascuns fata intre palme. Am inceput sa plang. Apoi m-am dus la baie sa-mi refac machiajul.

In tot aeroportul,vocea unei femei rasuna: "In 10 minute,avionul AE-231 va decola catre orasul Vladimir!"

M-am grabit spre poarta avionului,si am platit biletul in valoare de 500 de ruble rusesti. M-am asezat confortabil la locul meu,si avionul incepea din ce in ce sa devina mai aglomerat.

Not TodayUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum