Glontul porni cu o viteza ametiroare din pistol. In mai putin de doua secunde,sangele rubiniu se perinda pe fata Carlei. Nu-mi parea rau pentru ceea ce facusem. Deja era in trecut.
Will ramase nemiscat. Nu-i venea sa creada,ca o fata de 1,67 metri ca mine poate sa tinteasca cu atata precizie in capul unui om! Pana si eu am fost impresionata de mine!
Am lasat pistolul jos,promitandu-mi solemn ca nu am sa mai pun mana pe niciunul. M-am indreptat catre trupul firav al Carlei,care acum zacea pe jos plin de sange. Ochii ei albastri erau impaienjeniti.Se uitau fix la mine. Ma simteam stanjenita. M-am apropiat de trupul ei si i-am zis:
-Asta se intampla carora se ating de familia mea! Sa tii minte,Carla!
Terminandu-mi discutia cu Carla cea Moarta,m-am intors catre Will care abia mai statea in picioare. M-am uitat la el ciudat.
-Will,te simti bine?
-Sunt...bine!, spuse acesta balbaindu-se.
M-am indreptat catre el si l-am apucat de brat.
-Will,stiu ca nu-ti vine sa crezi...dar,crede-ma! Sa ramai fara parinti,in asemenea circumstante...ai omori pe oricine!
La auzul acelor cuvinte s-a ridicat in picioare si m-a apucat de brat. Deja personalul spitalului era alertat,de acest zgomot "suspect". Anuntasera deja politia. Am iesit pe scara de serviciu linistiti.
-Inteleg,Meredith...,imi spuse acesta ganditor.
Inainte sa fac primul pas,m-am intors pentru a doua oara catre trupul neinsufletit al Carlei si am constatat ca trebuie sa-i iau telefonul. I-am luat telefonul cu butoane, care parea "o masina ruseasca",cum ar fi spus Steve,si am facut cateva poze trupului. Eram cruda de data asta! Deveneam o criminala cu acte in regula!
Am salvat pozele si mi-am insusit telefonul. Era timpul razbunarii. Asta a fost putin sange varsat!
L-am luat de brat pe Will,care comanda un taxi in fata spitalului si am mers tot inainte.Ceea ce facusem...era deja in trecut!
***dupa 10 minute,in taxi***
-Unde mergem,Will? intreb cu vocea tremuranda.
-La mine acasa!
-Nu pot sa merg la tine acasa...Eu trebuie sa ma duc in apartamentul meu! La mine acasa...
-Nu esti in siguranta acolo! Cineva... clar te spioneaza!
-Aici ai dreptate...ii raspund facandu-mi un memento pentru o saptamana in urma.
Chiar avea dreptate. Eu am fost spionata de cineva. Cine stia ca eu eram imbracata cu fusta mov si camasa alba in ziua interviului?
Ma simteam stanjenita. Sa merg in casa unui necunoscut,aproape un cunoscut,fara sa stiu macar ce varsta are,unde sta si cum ajung acasa. Si mai ales...cat timp voi sta!
Parca citindu-mi gandurile,Will imi spuse:
-Vei sta la mine,pana cand vei fi in siguranta. Va trebui sa mergi la control regulat si eu am angajat deja un doctor. Am multe camere. Nu-ti face griji! Te vei simti acasa!
Cand discutia dintre noi doi se incheie,taxiul opri in fata unei...resedinte.
Will plati taximetristului,si ma ajuta sa ma cobor din taxi.
-Bine ai venit la resedinta Siringer!,imi spuse acesta entuziasmat.
Cum as putea sa ma simt acasa,cand in fata mea statea asezata o vila inalta,cu geamuri lucrate migalos,cu gazon tuns,cu ingrijitori,cu fantani arteziene si braduti decorativi din metru in metru. Eram uimita! Niciodata nu vazusem asa ceva in realitate,doar pe Google Imagini.
Acesta ma pofti in curte. Paseam pe o alee lata,pavata cu cele mai bune (cred!) pietre pe care le vazusem. Din metru in metru,stateau asezati braduti decorativi,foarte draguti care iti incantau privirea!
Will ma privea uimita,fiindca la cel mai mic detaliu din acea curte,eu ma minunam. Pe fata lui aparu un zambet strengar.
Era...PARADISUL! Dar in mijlocul curtii,mai aproape de vila,statea bijuteria suprema! Un Lamborgini Centario se odihnea in acea curte imensa. Deja ma durea piciorul de atata mers. Centari-ul era negru complet si pe ici-colo avea cate putin de galben. Era cea mai frumoasa masina pe care o vazusem!
Ca sa nu par ca un om primitiv care nu a vazut nimic in viata lui,m-am multumit doar cu atingerea acelui Lamborghini. L-as fi si pupat!
Acesta m-a poftit in casa imensa! Era foarte luminoasa si calduroasa! Deasupra noastra domnea un candelabru maiestuos! Ma uitam in jur si nu-mi venea sa cred unde am ajuns.
***ora 23:00***
Will mi-a dat cheia unei camere foarte mari. Avea un pat mare,geamuri prin care lumina patrundea asa cum mi-as fi dorit eu,si mai ales...o baie. Imi lipsea sa fac un dus cald.
Dupa dusul revigorant,menajera imi lasase pe pat o pereche de pijamale foarte dragute. Mi se potriveau perfect. M-am bagat in pat. Coverturile miroseau a levantica. Era imbietor acel miros.
Am adormit cu gandul la razbunare...Era randul meu!
Hey,guys! Acesta este cel de-al 7-lea capitol din prima mea carte. Ma simt excelent! Deja 74 de oameni mi-au citit-o! As vrea sa va multumesc ca ma sustineti si imi cititi cartea! Inseamna mult pentru mine! NOAPTE BUNA!! :** :))
CITEȘTI
Not Today
Action~Aerul imi iesea sacadat printre dinti. Eram blocata. Nu stiam unde sa ma duc,ce sa fac...dar stiam un singur lucru...trebuia sa fug! Era pe urmele mele,dar nu-l vedeam. Puteam simti asta in aer. Fata imi ardea si eram ingrozita de ce s-a intamplat...
