***Will***
-Mai ai ceva de adaugat,William?
-Nu,doamna! V-am spus tot!,spun eu enervat la culme.
Eram obosit. Stateam de 5 ore la interogatoriu. Oamenii intrau unul dupa altul in camera mica in care incepeam sa devin claustrofobic. Imi venea sa plang de nervi. Aveam nervii intinsi la maxim.
De cand Meredith a disparut,mai exact de acum 3 zile,nu am mai inchis niciun ochi. O aveam pe constiinta.
-William,ai spus ca i-ai dat un voucher in valoare de 10.000 de $ lui Meredith. Crezi ca ar fi fost interesata de aceasta valoare de bani? A parut interesata?,ma intreba politista din fata mea.
Cu un deget in gura si cu arma la sold,umbla prin toata sala. Se gandea si se razgandea.
-Doamna,sunt absolut sigur ca nu avea de ce sa faca asta!
-William,am nevoie de absolut toate detaliile. Stiu ca e tarziu,stiu ca esti obosit,dar am nevoie de ajutor ca sa o pot gasi pe Meredith. Nimeni nu stie altceva,decat tu! Tu esti sansa ei!,se rasti politista la mine.
-Stiu,doamna! V-am spus toate detaliile. V-am spus despre mesaje,despre comportamentul suspect al asistentei...absolut tot! Sunt sigur ca nu ar fi fugit cu banii mei!
-De unde stii?,ma intreba ea.
-O stiu de o saptamana si ceva,si nu o cred in stare de asa ceva,doamna!
-Poti pleca,William!,imi spune politista cu degetul in gura. Cand vei mai afla noutati,anunta-ne! La revedere!
-La revedere! "Nu mai vin in viata la politie",imi spun mie.
Mi-am luat jacheta si m-am urchat in Lamborghini-ul meu. Am pornit motorul si am bagat viteza catre resedinta.
***Meredith***
Imi curgea mult sange. Nu mai puteam rezista. Mainile mele erau foarte ranite. M-am chinuit foarte mult timp sa mi le dezleg din zecile de noduri facute de ei.
-Ti-am spus ca vreau banii...Unde sunt? tipa la mine Vasicovici.
Niciun raspuns. Bastonul mosului drogat ateriza cu putere pe piciorul meu rupt. Din piept am scos un racnet salbatic. Nu ma durea neaparat piciorul,ma durea creierul!
-NUUU!,spun eu printre suspine.
Am inceput sa plang de durere. Parca cineva imi cauta prin creier cu durerea aceea insuportabila.
-Nu ma impresionezi,fato! Unde-s banii,idioato!?
-Nu stiu!!..!!,spun eu printre suspine, bosorog prost! Du-te dracu'!!
O alta palma si un alt baston peste corpul meu veni. Plangeam cu lacrimi de sange de atata durere. Nu mai puteam!! Chiar nu stiam unde sunt banii. De ce,mama?! Ne-ai chinuit pe toate 4,mai ales pe mine! De ce?! De ce ai lasat mesajul ala?! Nu stiu unde sunt banii!
-As vrea sa te omor,imi spuse Vasicovici,dar te voi mai lasa! Vreau sa mori in chinuri groaznice!
Imi intorc ochii vineti catre el.
-Dar nu asa a murit Carla,Vasicovici!,spun eu razand cu dintii mei plini de sange. Fii corect,macar de data asta!
-Idioato!!,si o palma veni din nou peste fata mea. Cum poti sa spui asa ceva in situatia asta stanjenitoare!?
-Cu usurinta o spun! Saraca Carla...a murit repede! Daca ai fi vazut ce tinta am avut,direct in cap.
"OH,EU CU GURA MEA PROASTA!"
Se auzi un fosnet in gura canalului. Vasicovici se intoarse si intreba:
-Antosha,tu esti?
Nu era el. Ochii verzi de felina a lui Claire straluceau in negura canalului. Era sora-mea!
-Cat am asteptat momentul asta,Vasicovici!,spuse ea cu vocea ei de papusa teribila.
Dintr-un colt in care,sunt absolut sigura ca nimeni nu ar fi incaput ,se arata Claire cu un pistol in mana! Era bestiala!
O impuscatura se auzi. Claire cazu din picioare. Pe tricoul ei,era o pata rosie de sange rosu.
-Nuuuu,Claire!,spun eu smucindu-ma pe scaun.
-Antosha,tintesti bine! Ai evoluat!,ii spuse Vasicovici unui baiat foarte inalt.
-Am vazut ca a intrat si am urmarit-o!,ii raspunse acesta.
-Buna treaba!,il aclama Vasicovici.
In timp ce Claire plangea de durere,eu nu mai speram la nimic. Dar...trebuia sa mai sper!
Vasicovici era doar la 30 de centimetri de mine. I-am dat un sut in fundul lui de bosorog besinos.
Acesta incepu sa geama de durere. Am dat lovitura anului: "O fata de 1,67 m l-a lovit aproape de mostenitori pe un mafiot". Asta ar fi fost un titlu bun.
Cu piciorul am tras bastonul cat de repede am putut,si l-am luat cu mainile. Am reusit!
In mai putin de doua secunde,i-am dat o lovitura zdravana in capul lui Vasicovici.
Acesta cazu jos ,la fel si pistolul lui,pe care il tinea in mana de mult timp. L-am luat,si pe cand asa-numitul Antosha se intoarse catre seful sau,l-am impuscat. In cap. A ramas lat.
Am lasat pistolul jos. Imi incalcasem promisiunea. M-am intors catre Claire,care incerca sa-si opreasca hemoragia.
-Claire,esti bine!?,spun eu printre suspine.
-Sunt bine!
M-am indreptat cat de repede am putut catre trupul lui Claire,care statea rezemat de o teava groasa.
-Claire,rezista! Trebuie sa plecam de aici.
Claire incearca sa se ridice,dar ridicarea esuase. Ii trec bratul peste gatul meu,si o ajut sa se ridice. Macar atat sa fac.
-Hai,sa mergem!
Amandoua incepem sa mergem incet. Apa incepea sa creasca. Ne trecea de glezne. Cum puteam trece de asta?
CITEȘTI
Not Today
Action~Aerul imi iesea sacadat printre dinti. Eram blocata. Nu stiam unde sa ma duc,ce sa fac...dar stiam un singur lucru...trebuia sa fug! Era pe urmele mele,dar nu-l vedeam. Puteam simti asta in aer. Fata imi ardea si eram ingrozita de ce s-a intamplat...
