Prea multă suferință-i în oameni,
Prea multe guri ce spun minciuni,
Prea multe suflete rănite,
Prea multe inimi zdrobite,
De acele persoane care,
Nu ştiu că iubirea-i mare.
Nu au învățat că nu-i frumos,
Să jignești fără folos.
Nu ştiu, că pot aduce durere,
Şi multă, neplăcere,
O baltă de lacrimi, fără sfârșit,
Şi-o minte pierdută, în infinit...Atâtea drumuri se deschid,
Dar tot la fel, se şi închid.
Oare de ce te miri cănd vezi:
"Acea tânără s-a sinucis, în plină zi."
Totul se întâmplă din suferință,
Și din umilință,
Mereu există cineva,
Care așteaptă, să te distrugă, cândva.
Chiar poate-i lângă tine,
Și așteaptă să-ți bage cuțitul în vine,
Cuțitul făcut din ură,
Din invidie fără "cură",
Care când îți este băgat,
Rămâne acolo, de neuitat...Lumea e rece, zi de zi,
Încălzește-o tu,vei reuși?!
Nu are rost să suferi în tăcere,
Nu e o plăcere.
Mai bine fă-te auzit,
Poate vei fi și iubit.
Cică, fiecare om are pe cineva,
Dar acel/acea careva,
Nu vrea să te vadă,
Căci te crede o dovadă,
Un act clar, de prostie,
Chiar dacă tu vrei să-i dai doar, bucurie...
CITEȘTI
~Mesaj indirect~
PoetryÎmi arunc sentimentele Pe-o foaie de hârtie, Îmi scriu regretele Și trăiesc prin poezie. Terapie și evoluție prin cuvinte. Vă recomand să începeți lectura de la sfârșit.