The blood moon

6. Bautura asta

              ~NEEDITAT~

Coraline pov.

Ma trezesc peste ceva tare, dar comod, asa ca nu ma mișc deloc, pana:
—Eu stiam ca tu ma iubesti, dar nu ma asteptam sa trecem la din astea asa de repede. 
—Hă? -eu realizând ca dormeam pe Vlad- Ceee??? Dormeam. Nu am realizat ce fac!!
Urlu dându-ma jos de pe el automat.
—Ce sa zici si tu acuma.
—Adevarul!
—Sigur.
Parul sau roșcat spre blond era ravasit, iar ochii verzi erau acoperiți de antebraț.
Eu ma îndrept spre baie murmurând cateva înjurături. Intru si imi fac rutina zilnică. Dupa jumătate de ora ies într-un halat si ma îndrept spre dulapul cu haine, observând ca Vlad a iesit iar misterios. Ma imbrac cu o alta cămașă. Imi iau telefonul si o sun pe Cassy.
<Alo?
-Cassy? Sunt Cora.
-Cora? Unde esti? De ce nu ai sunat pana acum?
-Nu am putut. Stai linistita. Sunt bine. Am fost închisă intr-o camera, dar nu stiu unde. Nu iti face griji. Sunt bine.
-Mbine...
-Te sun maine. Paa.
-Ok, pa..>
Usa se deschide usor, si intra...ALINA?? si Vlad in urma ei.
—Va las singure.
El iese si Închide usa fără sa o încuie.
—Alina? Ce faci aici?
—Sunt croitoreasa.
—Unde suntem?
—In subteranul castelului Bran. Este exact ca la suprafața, dar fără ferestre.
—Tu știai ca voi veni aici?
—Nu eram sigura. Adică cand ai venit tu prima data si te-ai intalnit cu Vlad, am crezut ca va fi ceva amical. Dar dupa mi-a zis ca va aduce alta fata, si m-am gandit la tine. De aia ți-am spus sa stai departe.
—Pff...
—Cred ca vei fi bine. Acum hai să-ți iau măsurile.
*
—In 2 zile vei avea hainele.
—Ok, dar acum nu ai nimic la tine?
—Nu. Dar hainele din dulap cum iti sunt?
—Mari.
—Pff..Eu trebuie sa plec. O anunt pe Cassy ca esti bine.
—Bine. Multumesc inca o data si nu ii spune unde sunt. Spune-i doar ca sunt bine.
—Bine. Pa pa.
—Pa.
Am îmbrățișat-o si a iesit. Imediat dupa a intrat Vlad.
—Serios? Ai stat acolo tot timpul?
—Da. De ce crezi ca nu am încuiat usa?
Imi dau ochii peste cap si imi împletesc parul intr-o coada lejera pe o parte.
—Ma plictisesc aici. De ce nu ma lasi sa ies?
—Mama ce te mai vaiți. Facem asa. Ai voie sa iesi in grădina 2 ore, doar cu Mihai, omul meu de încredere.
—Bine. Cu ce ma imbrac?
Nu mi-a raspuns si a iesit din camera. Doua minute mai tarziu vine cu o plasa cu tricouri si una cu blugi.
—Multumesc.-zic timid- dar de unde imi stii mărimea? Si de ce a venit Alina daca tu mi-ai luat hainele?
—Nu conteaza. Si a venit pentru ca ai nevoie de niste haine care nu se gasesc in magazine.
—Cum zici tu.
Imi aleg o pereche de blugi si un tricou si ma duc sa ma schimb.
*
—Buna. Eu sunt Coraline.
—Imi pare bine. Sa te cunosc.
In grădina era o măsuță si 4 scaune in jurul ei. Erau așezate doua pahare si un coșuleț ca pentru picnic.
Mihai a despachetat tot si a pus vin in pahare. Am mancat friptura si am pierdut numărul paharelor de vin. Dupa un timp ma simteam aeriana si nu puteam sa leg doua cuvinte.
Mihai m-a luat in brate cu toate ca eu încercam să-i spun ca ma descurc.
—Cum de e in starea asta??!! -urla Vlad nervos- La ce dracu ti-a stat capul cand i-ai dat sa bea??
—D nu-s't beata. ma străduiesc sa spun, dar aproape indescifrabil.
—Nu pot sa cred ca ai imbatat-o!!

Vlad pov:
Dupa doua ore ma duc in grădina si o vad pe Cora cum se chinuie sa lege doua cuvinte. Ma duc sa o iau si o sa vorbesc cu Mihai mai tarziu.
—Las'jos. Pot s merg.
—Nu, nu poti.
O duc in camera si o las pe pat, vrând sa ies.
—Da ce faci? Nu mai stai?
—Ma provoci brazilianco.
—Mmm...
Nu am mai rezistat tentației si am luat-o in brate sărutând-o. De cand asteptam asta.. chiar daca e beata, tot provocatoare e.
M-a trântit in pat si a venit peste mine, dar eu sunt bărbatul, deci eu domin, asa ca o pun sub mine. Nu vreau sa profit de ea. Daca facem ceva sa fie de comun acord, dar cand gândește limpede. Ma joc putin cu corpul ei, si plec.

Cora pov:
Mama ce durere de cap am. Nu mai beau niciodată asa de mult. Ce a fost in capul meu? Ma ridic in capul oaselor, și imi dau seama ca nu am pe mine decat lenjeria intimă. Ce dracu? Ultima data eram cu Mihai si.. o doamne. Doar nu a facut el asta! Ma dau jos din pat, imi iau o pereche de pantaloni de trening si o bluza si incerc usa. Spre surprinderea mea, era descuiata. Ies si dau de un hol foarte lung. Pe pereți erau tot felul de tablouri, dragute, dar înspăimântătoare, ce te duceau intr-o alta lume. Deodată aud un strigat. Ma îndrept spre el si dau de o usa mare, neagră, din lemn masiv.
<Idiotule!!! Sa nu mai faci niciodată asa ceva!!>
Dupa aceste cuvinte, Mihai iese nervos, uitându-se urat la mine. El se uita urat?? Eu sunt cea care ar trebui sa-i cer socoteala.
—Cora? Ce cauți aici? spune Vlad zambind
—Am..voiam sa...
Nu apuc sa termin, deoarece ma i-a in brate într-un mod tandru. Doar nu el a.. vai mie.
—Vlad..imi pare rau pentru aseara.
Spun si o iau la fuga. Cobor la parter, dar ma izbesc de cineva. Ridic capul, si mai confuza realizez ca era Andrew.
Ma ridic si merg in direcția opusa. Urc in camera mea si închid usa, stand lipita de ea. De ce e el aici? Aud o bataie in usa.... Vlad.
—Vreau sa fiu singura.
—Nu te las singura.
Intra in camera si încuie usa. Se aseaza pe pat si trimite un mesaj. Dupa cateva secunde vine si răspunsul, si acesta pare destul de nervos.
Eu ma așez jos si imi pun capul pe genunchi.
—Nu mai sta jos. Ai sa răcești.
—Nu-mi pasa.
Se ridica si ma i-a in brate punându-ma in pat.
—Nu sunt un copil. Ma descurcam sa ma ridic.
—Sigur ca da. De aia nu ai făcut-o.
—Off...esti imposibil.
—Am mai auzit asta.
—Ma intreb de ce.
Dupa cateva minute bate cineva in usa.
—A venit masa.
Se ridica si aduce o tava cu mâncare.
—Nu vreau sa mănânc.
—Ce te-a apucat?
—Am facut o prostie uriașă... M-am îmbătat si...
—Nu m-am culcat cu tine. Am vrut, dar erai prea firava ca sa o fac.
Eram puțin uimită, dar apreciam faptul ca el a fost cu capul pe umeri.
—Merg sa fac un dus.
Ma ridic și întru în baie fără sa mai zică cineva ceva.