The blood moon

9. Surpriza

EDITAT

Ma trezesc buimaca de cap și încerc să-mi aduc aminte ce s.a întâmplat cu o seara înainte. Ma ridic in capul oaselor și realizez ca am dormit dezbrăcată. Ma indrept spre baie si imi fac rutina, observând ca sunt palida și am un plasture ca de operație pe gat. Încerc sa îl dau jos, dar parca era sudat de piele asa ca renunț.
Am imbracat o pereche de iegari taiati si o bluza cu un umar gol.

M-am dus spre bucatarie, dar m-am intalnit cu Maria , care a facut o criza cand a vazut bandajul. A zis niste cuvinte ciudate, dar nu am inteles mare lucru. Cu Vlad vorbesc in engleza, pentru ca dureaza mai mult daca vorbesc in romana. Am inteles ceva de fii diavolului si un blestem. M-a speriat putin, dar nu am bagat de seama. De cand am venit aici, lumea ma tot sperie asa, deci m-am obisnuit. Urc in bucatarie si ma intalnesc cu Vlad. Era imbracat doar cu o pereche de pantaloni scurti negri. Eu ma holbam ca poasta si m-am impiedicat. Bineinteles ca el a inceput sa rada si a venit sa ma ajut sa ma ridic.
-Mersi. zic eu stânjenită.
-Stiam ca iti place ce vezi si fara sa cazi la picioarele mele.
-Ha ha. Ce amuzant esti tu. Ce e cu plasturele de pe gat?
-Te.ai lovit aseară în pădure, dar cred ca erai prea obosita să-ți mai aduci aminte.
Îmi da un bol cu fulgi de porumb și începem sa mâncăm. El avea paste cu un pahar de vin rosu care mirosea ciudat.
-Azi mergem in plimbare.
-Unde?
-O sa vezi. Sunt sigur ca iti va placea.
-Dacă e o plimbare ca aseară, o sa zic pas.
-Aseară a fost altceva.. Îmi pare rău, dar când sunt nervos asa reacționez.. Uneori nu ma pot controla.
-Aha.. Trebuie sa ma imbrac intr-un fel anume?
-Elegant. Va fi o plimbare speciala.
-La cat plecam?
-Imediat ce esti gata.
-Ok, ma duc sa ma imbrac.
Am terminat ce mai aveam de mâncat, am strâns după mine și am plecat gândindu-mă la ce as putea sa port. In camera scotocesc dupa rochiile pe care mi le-a facut Alina. In final gasesc rochia si pantofii. Le imbrac si imi fac parul cu ondulatorul.

Ies din baie si, ca de fiecare data il vad pe Vlad in camera. Era îmbrăcat în cămașă neagrra și pantaloni de stofa mulați.
-Drăguță rochia. Îți stă bine cu ea.
-Mersi. Și tu arăți bine.
-Mergem?
-Sigur.

*

Stau pe terasa impreuna cu Cassy. Vlad "a uitat" sa imi zica ca trebuie sa mergem la o petrecere, si mai presus de toate, nu mi-a zis ca e ziua lui. A avut grija totusi sa imi invite prietenele, cu tot cu partenerii lor. Cassy era imbracata intr-o rochie scurta de culoarea rosu sangeriu, iar Alina era imbracata intr-o rochie asemanatoare cu a lui Cassy, doar ca neagra. In timp ce ii povesteam prietenei mele tot ce s-a intamplat, sarind peste partea cu "transformarea" ciudata a lui Vlad, a aparut Alex si a luat-o pe Cassy la dans. Ma uitam la cerul senin si gandindu-ma la tot ce mi s-a intamplat in ultima vreme.
-De ce stai aici singura?
-Ma gandeam.
-La?
-Nimic important.
-Hmm... Imi faci onoarea primului dans?
-Cum as putea sa refuz sarbatoritul?

Pornim spre ringul de dans si pe fundal se aude melodia "I will always love you - Whitney Houston". Ne miscam lent pe ritmul melodiei. Alaturi de noi se afla Cassy impreuna cu Alex si Alina impreuna cu Marius. Eram noi si atat. In jurul nostru se formase un cerc de oameni care se uitau unii cu admiratie, altii cu dispret. Nu mai conta nimic pentru mine. Ma uitam in ochii lui verzi, iar el se uita in ochii mei. Piruetele erau parca in reluare. Dragostea plutea in aer. Simteam ca ma ridic la cer in bratele lui. Melodia s-a terminat, dar as fi preferat sa nu. Noi ne priveam inca vrajiti, si intr-un final inevitabilul s-a intamplat si ne-am sarutat. Pe fundal se auzeau aplauzele mulțimii, iar Vlad imi face cu ochiul si ma i-a posesiv de talie. Ne îndreptam spre bar, iar eu comand un jager, dar Vlad anulează comanda.
—De ce ai facut asta? zic eu nervoasa.
—Nu te las sa bei. Ții minte ultima data cand ai baut?
—E doar un pahar. Nimic mai mult. Nu ma îmbăt de la un pahar.
—Tu stii ce inseamna jager?
—Stiu. Acum: Barman vreau un pahar de jager.
Aproape ca il vad pe Vlad cum scoate scântei din ochi. Care e problema lui? Sunt majora. Stiu cum sa am grija de mine. Iau paharul si merg pe terasa. Continui sa ma uit la Mulțimea de oameni care trece grabita. Cred ca o sa ma intorc in Brazilia. E frumos aici, dar am un servici acolo. Am familie si prieteni. Gândurile imi sunt întrerupte de o voce.
—Nu stii ca nu e frumos sa ignori lumea?
—Nu stii ca nu e frumos sa agresezi fete? zic eu tăios.
—Auch. Asta a fost sub centura.

Ma intorc, dar dupa doi pași
Andrew ma trage de mana.
—Ce vrei?!
—Sa ma ierti. zice el privindu-ma in ochi.
—Sa te iert?! Mi-ai distrus viata!! Stii cat de greu mi-a fost sa trec peste? A fost prima data! Puteai macar sa ma îmbeți. Asa poate nu mai sufeream. Ai fost un animal!! urlu eu plină de nervi.
—Am fost prieteni...
—Am fost!
Eu ma intorc si plec, iar el rămâne cu ochii in soare.
Intru in restaurant si vad ca toti se uitau ciudat la mine, unii susotind si râzând. Dupa cateva secunde realizez ca eu urlam la Andrew in plină lume si ca toti invitații m-au auzit. Bravo Coraline. Ai reușit sa te faci iar de ras. Acum te-ai trezit? Unde erai cand aveam nevoie? Ma uit spre fete si imi fac semn cu privirea. Eu înțeleg si merg spre ieșire. Ma îndrept spre nicăieri. Pur si simplu ma plimbam in nestire pe străzile Brașovului. O masina opreste langa mine si deschide portiera. Eu zâmbesc si intru.
—Sa mergem acasă. răsuna vocea calda a lui Vlad.