17.O Doamne...

61 2 0
                                    

~EDITAT~

Coraline pov.

Ma trezesc in toiul nptii speriata de un cosmar. Ma uit prin camera, dar nu e nimeni, ca de obicei. Deschid telefonul si ma uit la ceas. 3:01. Ma dau jos din pat si ma uit pe geam. Luminile Brasovului danseaza in intuneric, iar din cand in cand un trecator isi face aparitia. Imi deschid iar telefonul si intru pe instagram. Am cateva notificari necitite, ma mai uit la postari si il inchid la loc. Ma gandesc sa le sun pe fete, dar imi amintesc ca idiotul ala mi-a sters contactele si a schimbat numarul. Ce doamne vrea?

Cobor in bucatarie si iau un pahar de lapte. Aud soneria și ma duc la usa puțin speriată. Cine naiba poate fi la ora asta? O deschid, dar nu e nimic înafara unui plic. Îl iau ma uit pe spatele lui. Era scris doar "Pentru Coraline" dar nu scria de la cine e, nici adresă de unde a fost trimisă, nimic ce m-ar putea ajuta, deschid plicul și ma uit la ce scrie.

Draga mea,
Te rog sa ma uiti. Nu mai pot face parte din viața ta. Sa știi că te iubesc enorm, dar e mai bine pentru tine daca ma uiti. Vreau sa știi ca nu trebuie sa porți pica celor doi. Nu e vina lor. Și mai trebuie sa știi ca te cauta fetele în disperare. Vino mâine în fata spitalului. Încearcă sa nu te mai gândești la mine. Nu ma mai iubi!!
Vlad

Cum adică sa nu port pica? De ce nu e vina lor? Ma uit la ceas si vad ca indică ora 3:27. Nu cred ca Spitalul primește vizitatori la ora asta. Ma intorc în camera mea si ghici de cine dau.

-De ce nu dormi?
-Ce cauți în camera mea? Ieși afară Sebastian!
-Nu e camera ta. E apartamentul meu, iar aceasta camera face parte din el, deci e camera mea si am voie să întru aici cand am chef. Acum răspunde la întrebare.
-M-am trezit sa beau apă.
-Si ți-a trebuit jumătate de ora?
-Da!
-Nu imi răspunde așa obraznic! zice el și ma apuca de umeri și ma tranteste de ușa care era fix in spatele meu, uitându-se nervos în ochii mei.
-Dă-mi drumul!
Ochii lui negri se uitau când la buze, când la ochii mei, apoi la sani apoi iar la buze.(Tin sa menționez că aveam pe mine un maieu și o pereche de pantaloni scurți).

-Nu iti voi da drumul până nu vei tipa de plăcere. spune acesta în șoaptă la urechea mea.

Nu am apucat să procesez ce a zis, pentru ca în secunda următoare m-a sărutat apasat. Am încercat să îl împing, dar era prea puternic pentru mine. M-a apucat de fund si ma trăgea spre el. Mi-am dat seama că oricum nu îi voi face față, și decat sa fie ceva neplăcut, mai bine va fi o noapte memorabilă.

Mi-am dat tricoul jos in acelasi timp cu el. I-am sărit în brațe, iar acesta m-a trântit pe pat. Se oprește o secundă și ma privește în ochi.

-Nici nu stii de când aștept asta. imi zice el și imi ataca gâtul.

Eram fără apărare în acel moment. Ador sărutul pe gât. Ma gandesc la Vlad. La cat de mult îl iubesc. La faptul că putea fi el aici, în locul lui Sebastian. Nu stiu cum voi trece peste el și peste iubirea noastră. Deși eram pierdută în aceste gânduri, nu ma puteam abține din a geme de plăcere. Chiar știa ce face.
Imi bag mainile în părul lui și îl trag mai aproape de mine. Daca era posibil. Stătea desupra mea si ma făcea sa înnebunesc. După un timp, m-am urcat eu pe el și îl muscam și sarutam și ma unduiam senzual.

A fost o nebunie sa fac asta, dar nu regret. Chiar aveam nevoie de ceva relaxant...

*

Ma trezesc pe la 10 și îmi deschid telefonul. Ma uit la ce mai e nou pe Instagram și în blochez la loc. Cu toată lenea pe care o am, ma dau jos din pat și merg la baie. Ma spăl ca de obicei și îmi prind părul într-un coc în vârful capului. Merg în bucătărie și îmi pun un bol cu cereale. Între timp coboară și Rachel.

The blood moonUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum