The blood moon

13. Vizita in Brazilia

Ma trezesc in bratele lui puternice. Desi inca simt o urma de teama, nu pot sa stau departe de el.
—Neata pisoi.
—Neata motanel. Ce facem azi? intreb eu adormita.
—Pai daca tot suntem in Brazilia, ma gandeam să-ți cunosc parintii.
—Ai înnebunit? Nu pot sa te prezint părinților asa pe nepusa masa.
—Le facem o surpriza.
—Si ca sa le zic? "Buna mama si tata! El e Vlad. Are un castel in România si stie engleză mai bine ca mine."
—😂😂😂😂😂😂.
—Nu e amuzant!
—Ba da. Este.
—Si ce o sa le zic cand vor vedea urmele de pe gat? "A, pai știți, Vlad e vampir, si s-a gandit ca nu a mai baut sange de mult, si i s-a facut dor."
La faza asta nu a mai ras.
—In primul rând, beau sange regulat din cutiile cu "suplimente", iar in al doilea rând, am "gustat din tine" pentru ca puritatea ta m-a facut sa o fac. Se numește impregnare si imi permite sa vad totul prin ochii tai.
—Bine, asta nu am stiut. Oricum ar fi, nu pot sa ma afișez cu tine in fata părinților.
—Va fi bine pisicuto. Doar mergi cu mine.
—De asta imi e frica.
*
Ne aflam in fata casei părinților mei. Vlad ciocane de cateva ori. Eu ma foiam si respiram greu.
—De ce esti asa stresată?
—Nici nu stiu. Nu mi-am anunțat părinții ca vin, nu le-am spus ca sunt cu tine. Daca ma intreaba cum am inceput relația? Eu nu pot sa mint. Ma panichez cand mint si toti își dau seama. Nu...
Nu m-a lasat sa termin fraza si m-a sărutat. Dupa cateva secunde se aude usa. Eu voiam sa ma desprind din sarut, dar el ma strângea si nu ma puteam compara cu forța lui. (Am patit chestia asta anul trecut. A fost tare ciudat.)
—Ce frumoși sunteti!!
Exclama mama, făcându-l pe Vlad să-mi dea drumul. Cred ca m-am înroșit ca racul cand am văzut-o pe mama.
—Buna mami -spun într-un final- mi-a fost dor de tine.
Spun si o imbratisez.
—Vreau sa ți-l prezint pe Vlad.
—Sunt încântat doamna Evans.
—Vai ce m-ai îmbătrânit. Spune-mi Jeny. Dar intrați.

Vlad pov.
Jeny arata foarte bine. Parea foarte tanara. Ne-am asezat pe canapea si am asteptat sa vina si domnul Evans.
—Carlos! Vino pana jos.
Și-a facut apariția si domnul Evans care, tin sa Menționez, arata la fel de tânăr.
—Tati!!
Coraline se duce si își îmbrățisarea tatăl călduros.
—Buna ziua domnule Evans.
—Buna...
—Vlad. Imi pare bine de cunoștința.
—Si mie.
Ne-am asezat si am inceput sa povestim. Am vorbit mai mult eu, pentru ca Coraline era prea panicata. Care e problema ei? Ne-a intrebat cand am ajuns aici, cum a fost zborul, de cand suntem impreuna, cum ne-am cunoscut, etc.
—Coraline, tu nu mai zici nimic? ii atrage Carlos atenția.
—Pai... Ba da. Ma gandeam doar.
—La ce draga mea? o intreaba Jeny.
—Ăm... la nimic important.
—Sper ca nu ai uitat ca trebuie sa imi arati locurile? O intreb eu stiin la ce se gândește.
—Poftim? A. Ă nu, nu am uitat. Mama, tata, noi trebuie sa plecam.
—Asa repede?
—Da. Stam doar azi in Brazilia.
—Bine atunci. Sa aveți grija de voi.
Ne-am luat ramas bun si am plecat in oras.
—De ce ai vrut sa plecam? intreb eu dupa ce ajungem pe strada principala.
—De unde stii ca voiam asta?
—Impregnarea imi permite sa iti citesc gândurile. Deci, de ce?
—Nu ma simteam bine. Nu ziceam nimic, pentru ca imi era frica sa nu te dau de gol.
—Stai linistita, rezolvam cumva.
—Cum?
—Nu stiu. Imi venea ideea pe moment.
—Super. Deci ar fi iesit o harababura.
—Of.. cum aveți voi femeile talentul de a exagera.
—Nu am exagerat.
—Cum zici tu. Unde mergem prima data?
—La statuia lui Iisus.
—Ok.
*
Ne-am plimbat prin oras ceva timp si am vizitat ce era de vizitat. Dupa o zi in care am mers mai mult pe jos decat cu masina, am hotărât sa mergem la cumpărături. Adică eu am hotărât, pentru ca ea mai avea putin si se lega de un stâlp ca sa nu vina. Pana la urma am convins-o, si am intrat într-un magazin de bijuterii.
—Ai gasit ceva care sa-ti placa?
—Nu-mi plac cumpărăturile in plus...
—Zi doar da sau nu.
—Nici nu m-am uitat.
—Pai uita-te.
—Hmm... asta e dragut.
Mi-a arătat un mic pandantiv de argint cu o inima care se deschide. L-am cumpărat, si am rugat vânzătoarea sa graveze ceva înăuntru.

Ne-am intors in România cu primul zbor, si ne-am băgat la somn din cauza oboselii.