The blood moon

14. Adevarul iese la iveala (partea II)

Cora pov.
M-am trezit in bratele lui. Era asa frumos cand dormea. Nu m-am putut abține si l-am sărutat. Mi-a raspuns dupa cateva secunde, iar micul nostru sarut de "Buna dimineata" a devenit mai focos si pasional.
—Ai putea sa ma trezești mai des asa. zice Vlad zâmbind.
—Neata si tie.
Ma dau jos din pat si ma îndrept spre baie, dar primesc un telefon neasteptat.
«C: Da?
Ca: Cora? Ne putem întâlni peste jumătate de ora?
C: Da, sigur, dar ce s-a întâmplat?
Ca: Nu iti pot spune prin telefon.
C: Ok. Hai la mine.
Ca: Bine.. Pa pa»
—Cine a fost? Ce s-a întâmplat?
—Cassy. Nu stiu. Nu a vrut să-mi spună, dar plângea.
—Poate s-a certat cu Alex.
—Mda.. probabil.
Intru in baie si ma spal ca de obicei. Ies si merg la Bucătărie si pun de cafea, in așteptarea lui Cassy. Intra si Vlad si, ca de obicei, e doar intr-o pereche de pantaloni de trening.
—Iar te holbezi. incepe sa râdă.
—Nu eu sunt de vina ca tu nu iei tricouri.
—Ce mâncăm?
—Cereale.
—Pff.
—Tu poti sa bei linistit din "sucul" tau.
—Nu e nevoie sa fii rea. spune el cu o fata de copil bătut.
—Off...
Aud o bataie in usa si ma duc sa deschid. Cassy avea ochii umflați de la atata plâns. O Invit in casa si mergem in camera mea.
—Deci?
—Sunt însărcinată. zice si incepe iar sa plângă.
Eu imi adunam fata de pe jos dupa ce am auzit-o.
—Cum se poate? Tu nu te-ai protejat mereu? Esti sigura?
—Nu mereu. Nu ultima data... Eram certați si el s-a dus sa bea si cand s-a intors acasă... înțelegi tu. Nu sunt sigura ca nu am facut un test de sarcina, dar ma simt rau..
—Bine. Dar nu înțeleg de ce nu te bucuri.  
—E ceva ce trebuie sa iti spun... el nu e om...
—Nici Vlad nu e.. dar macar i-ai spus?
—Nu... m-a înșelat. De asta eram certați (ii dau lcrimile). Nu va vrea sa ma transforme. Voi muri daca voi naște..
—Sigur nu a fost nimic serios. Poate s-a îmbătat. Poate nici nu-și aduce aminte de tipa aia.
—Si daca nu ma mai iubeste?
—Nu esti normala. Cum sa nu te iubească? Ati facut un copil impreuna. V-ati certat pentru ca el și-a dat seama ca a greșit. Trebuie sa te duci sa vorbești cu el. Avortul este exclus. Te omor daca faci asa ceva!
—Bine.. ma duc sa vorbesc cu el.
Iau blonda plansa in brate si o încurajez. Pleacă din casa si eu ma duc la Vlad. I-am povestit ce s-a întâmplat si a inceput sa rada.
—Ce e asa amuzant? Ea chiar suferă.
—Vor fi bine. Cassy pune prea mult suflet. Alex e mai distant. O iubeste, dar nu prea stie sa arate.
—Si asta e drept. Dar mi-e mila de ea.

—Ii trece ei pana se marita. Alex nu cred ca o va cere prea curand.

—Ce rau esti.

—Nu sunt rau. Sunt realist. Oricum au o vesnicie la dispozitie. Nu vad de ce s-ar grabi.

—Meh.. Totusi, ar trebui sa se grabeasca. Ea e gravida.

—Si? O poate transforma fara sa se casatoreasca.

—Si daca eu as fi gravida? Tot asa ai zice?

—Da. Oricum esti a mea indiferent daca ne casatorim sau nu.

—Esti imposibil!!

Ies nervoasa din bucatarie cu gandul de a nu-l mai baga in seama restul zilei.. O sa vada el.

Vlad pov.
Dupa ce pleacă dusa aia din Bucătărie, eu raman sa strang masa. Termin repede si merg la Cora in camera.

Nu e nimeni. Ma duc spre baie, dar pe masuta de langa usa, observ un bilte. Il deschid si:"Astept de mult acest moment. Ne intalnim in catacombe si vezi sa nu intarzii. S"

Cum dracu s-a intamplat asta?! Ma imbrac repede si pornesc spre catacombe.

Cora pov:

Ma trezesc legata de un scaun intr-o camera destul de ciudata. Incerc sa slabesc putin nodurile, dar erau asa de stranse ca ma durea fiecare miscare. La un moment dat intra Vlad pe gaura care ar trebui sa fie usa.

-Esti bine? Ti-a facut cineva ceva? ma intreaba el disperat.

-Inafara faptului ca sunt legata de un scaun intr-o gaura din pamamt, sunt ok.

-Bine, voi...

Vlad cade la pamant rapus de o lovitura.

-NUUU... Vlad!!!

-Degeaba tipi. Nu se trezeste curand.

O tipa bruneta cu ochi albastrii si înaltă se apropie de mine si ma ia de par. Scoate un cutit si il apropie de gatul meu. Simteam cum inima mea se opreste si respiratia incetineste de frica.

-Rachel!! Nu pentru ea suntem aici.

Un tip cunoscut isi face aparitia. Era acel brunet pe care il batuse Vlad si care ma avertizase pe mine.

-Buna Coraline.. Ti-am spus ca Vlad nu e ceea ce pare.

-Cine esti? Ce vrei de la mine? De ce nu ma lasi in pace?

-In primul rand, numele meu e Sebastian, iar ea e sora mea Rachel. De la tine nu vrem nimic. Tu ai fost doar momeala. Noi cu Vlad avem treaba.

-Ce vreti?

-Hmm..-se apropie de mine si ma miroase zambind- Cu tine multe.. Cu el vrem doar dreptate.

-Cum adica?

-Rachel! Tezeste-l, cum stii tu!

Tipa aia s-a pus peste Vlad, care era si el legat pe jos, si a inceput sa il pipaie si l-a sarutat. Simteam cum inebunesc. Vlad s-a trezit si ea a incetat cu toata chestia asta. Am refuzat sa ma uit la ei. Desi era inconstient, tot m-a durut sa vad ca face asta.

-Bun. Acum ca sunteti treji amandoi, hai sa va spun o poveste care incepe prin 1700, cand vampirii erau foarte vanati, iar specia noastra era pe cale de disparitie. Familia lui si familia mea ereau foarte apropiate, noi copilarind impreuna. Pe atunci eram oameni normali. Intr-o zi, tata s-a intors acasa si ne-a spus ca Vlad si Rachel se vor casatori. Eram destul de fericiti, pentru ca, desi nu se iubeau, se cunosteau. Cu o seara inainte de nunta, Vlad a fost prins cu o prostituata. Il transformase deja in vampir. Eu si Rachel nu am stiut nimic, dar Vlad a transformat-o pe Rachel in prima noapte, iar ea pe mine. Vlad a fugit cand oamenii si-au dat seama. Noi am fost inchisi ani de zile si am vazut cum cei dragi noua mor de batranete, iar noi nu puteam face nimic. Am reusit sa scapam si acum vrem sa ne razbunam.

Lacrimi incep sa apara, gandindu-ma doar la cum il vor chinui pe Vlad. Brunetul ma ia de barbie si vrea sa ma sarute, dar il musc, iar acesta se indeparteaza.

—Mmm.. Esti rea. Exact cum imi place.

Hei capsunicilor! Scuze ca nu am mai postat de mult. Nu stiam cum sa fac actiunea mai interesanta. Sper ca va place acest capitol. Pup la vooi :*