Coraline este o tanara de 23 de ani care plănuiește sa-si petreacă concediul in Grecia, dar avionul are o problema tehnica si se opreste in România. Ce va face Coraline când viața ei se va schimba radical după o întâlnire?
Mă trezesc slăbită și cu o durere de cap groaznică. Încerc a îmi deschid ochii, dar aceștia refuză să facă vre-o mișcare. Rămân așa câteva minute, până îmi dau seama că nu sunt singură în camera.
—Te-ai trezit, știu asta. —Ce vrei? —Încă nu stiu. Până ma gandesc ce o sa fac cu tine, va trebui să stai aici. —Ce ar fi să mă lași sa plec? —HaHaHa! Doar nu crezi ca voi face asta. Până la urmă am și eu nevoie de companie. —O ai pe soră-ta! —Hmm.. Ea nu îmi poate oferi nimic din ce am nevoie. —Ce te face să crezi ca eu pot? —Totul.
Iese din cameră și se întoarce repede cu ceva de mâncare.
—Nu mi-e foame! —Trebuie să mănânci! —Și dacă ai pus ceva în ea? —Dacă voiam să te omor, nu te mai puneam în perfuzie.
Învinsă la jocul asta, decid să iau puțină salată. Realizez cat de foame îmi era, abia când am terminat tot de mâncat cu o viteză incredibilă. Sebastien îmi aduce ceva de băut. Am luat prima înghițitura și îmi vine sa o scuip.
—Ce e asta?? —Niște VITAMINE! —Au un gust oribil. —Bea repede și gata.
Am înghițit repede conținutul paharului și l.am pus pe noptiera.
—UNDE E?! Îl întreb tare și clar pe idiotul ăsta. —E in viata, dacă la asta te referi. —Monștrilor!!! —Nu cunoști situația.
Lacrimile mele încep să se inoade. Ce inima sa ai să torturezi așa un om?... Perfuzia mea s-a golit și el mi.a scos acul din mâna. A pus un plasture și a ieșit. Eu ma dau jos din pat și ma bucur când vad ca sunt îmbrăcată la fel ca ieri. Ma cuprinde ameteala când încerc să ma ridic, dar, spre norocul meu, dispare repede. Inspectez puțin cameră și realizez ca sunt într-un apartament chiar mare. Camera asta avea privire spre oraș, și îmi dau seama că sunt în centrul orașului.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ma pun pe parchet și privesc pierdută pe geam. Ce am facut de merit astea? Îmi vin în minte imagini cu Vlad plin de sânge, cu vocea lui ragusita... NU! Trebuie să îmi scot din cap aceste amintiri.
—Heei!! Ma auzi?! —Ce? Nici nu mi.am dat seama când a intrat Rachel în camera.
—Ți-am zis sa vii jos. —Unde jos? —La parter. Trebuie să stabilim niște reguli dacă stai aici. —Nu o să stau. —Nu prea ai de ales. Acum hai.
Am coborât și mi.am dat seama că este un apartament cu etaj. Am coborât în living și m.am așezat pe un fotoliu. Voiam să stau cât mai departe de cei doi. Îmi era sila de ei.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
