mamiFest
aș vrea să văd fluturii evadând din Mongolia
aripile lor eclipsând crucifixuri în coconi
conexiuni colaterale electrizante
barba unui furnicar egiptean
sau poate un simplu grobian
să salte-n entități sufletești
pe-al cerului rai întunecat.
aș vrea să nu mai vreau
albului kenyan să-i găsesc un sens
așa cum nimeni nu
coboară din creierul lui Kilimanjaro
să caut norii de praf
și să-i strâng la piept
ca pe o monedă de bronz
uitată-n vechii Anzi.
n-ai vrea tu, oare, spân străine
sa-mi dai un astăzi până mâine?
în jocul timpului mărșăluiești
ca un nudist pe-o plajă fictivă din Maroc.
dar voi, umbre trecătoare
aripi – plăgi cusute în spinare
aveți habar că ați albit
soarele cu-atâta fervoare?
gunoierii universului ați indignat
cât să mai curețe? cât să mai falsifice?
adevărul e o minciună
dar minciuna e adevărată
oamenii sunt buni proști
dar sunt proști oameni.
