ascult în taină, cântul unui mort
ce poartă-n jale, negru de stigmat.
un vânt pizmaș ce șuieră continuu
colacul ce se scufundă, adâncuri preaslăvește.
e-un timp vrăjmănos - dogma unui ceteraș
cu venele secătuite, de ape plumburii.
o peșteră îngustă, căci parcă-i defileu
pe-o margine de lume, obștea lui Satan.
atât de frig – cumplit de frig
oasele li se dezgheață și curge, curge
toată seva-ntunecată.
în ultima secundă, totul încremenește
glasul însă, e singurul ce nu contenește.
se răspândește ca o molimă, taie și spânzură
și în final, tot ce mai rămâne
e liniștea unui bocet:
și întunericul se dezlănțuie.