|| AaLlBb ||

45 11 13
                                    

 ~ Știu că este o poezie ciudată, iar titlul este și mai ciudat, dar titlul are semnificația lui. Ca să vă dumiresc, poezia este o sumă de contradicții și metafore și antiteze. Sper să vă placă ~  

totu-i alb în jur – niciunde

atât de alb, încât e negru.

și plouă din pământ, cu lacrimi de lavă

căci vulcanii noroioși, scuipă zăpadă.

laleaua răsare, cu petale subterane

și spinii trandafirilor atârnă – candelabre solitare.

buzele cusute și ochii sticluiți sunt martori taciturni

în răstimpuri vestejite - ce huruială nefertilă!

coboară Izis, formată prin cutare

și divide omul, care războiul îl iubește

din născare, primul gând ivit

n-a fost „mama”, n-a fost „tata”:

a fost „răul”, căci e mai presus de Cer.

iar dacă asta-i tot ce vrei,

atunci, omule, război să fie!

Secretul poetului (locul-în-care-fac-pe-poetul)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum