Coincidenta sau destin

Salvarea

***Jesse POV***

"Draga jurnalule, scuze ca te deranjez atat de repede, nu a trecut nici o saptamana de cand ti-am scris ultima oara dar simtea ca trebuie sa ma descarc intr-un fel sau altul, asa ca voi incepe. Saptamana asta la scoala a fost cea mai confuza de pana acum. In timpul orelor nu mai sunt la fel, am devenit neatenta si oarecum si cu capul in nori. In pauze nici nu mai spun, de fiecare data cand ies pe hol ma rog sa nu dau ochii cu Jake, dar fiind o persoana prevenitva de ficare data cand ies o iau si pe Felicity cu mine in caz ca o sa ma intalnesc cu el, ea stie mereu cum sa ma scoata dintr-o situatie penibila si stie mereu ce sa zica sa ma faca sa ma simt mai bine, tocmai de aia e prietena mea ce mai buna si o iubesc atat de mult. Dar imi tot fac griji in continuare, daca nu o sa imi revin niciodata, daca o sa raman la fel de pierduta mereu? Nici nu vreau sa ma gandesc ce s-ar putea intampla daca as ramane asa. In cel mai rau caz mi-ar scadea notele pana aproape de limita de a trece clasa si as fi privita ca o ciudata in timpul pauzelor din cauza felului in care ma comport. Acum sper sa fie doar o faza trecatoare si sa imi revin cat de curand ca altfel nu stiu ce m-as face. Partea buna este ca maine este weekend si am timp sa imi mai limpezesc putin mintea departe de scoala.

Se facuse ora 23:00. Stiam ca maine nu am scoala dar eram foarte obosita dupa tot ce s-a intamplat la scoala asa ca ma bag direct in pat si ma culc. A doua zi de dimineata me trezesc la ora 09:00, un pic cam tarziu pentru mine avand in vedere ca in fiecare sambata ma trezeam la ora 07:00 ca sa ma duc sa mai alerg un pic, dar stiam ca daca ma duc e posbil sa ma intalnsesc cu Jake asa ca am preferat sa stau acasa si sa dorm. Acum ca stau si ma gandesc oare de ce imi e asa de frica sa ma intalnesc cu el, la urma uremi este doar un baiat ca oricare altul, un baiat cu niste ochi negri superbi si..., la naiba. Orice as face nu pot sa mi-l scot din cap, chiar si in afara scolii, sunt penibila.

Dupa ce m-am ridicat din pat, ma duc si imi fac un dus lung si fierbinte, m-am gandit ca poate asa ma mai linistesc, insa nu a fost deloc asa. Dupa ce am iesit de la dus ma uitam un gol prin dulap ca nu stiam cu ce sa ma imbrac. Pana la urma am luat o pereche de pantaloni de terning cu un hanorac gri lung, stiam ca arat in ultimul hal dar nu imi pasa pentru ca stiam ca nu poate sa ma vada nimeni, mai ales la mine acasa. Dupa ce m-am schimbat si am luat micul dejun m-am gandit sa o chem pe Felicity la mine sa vorbesc cu ea, poate m-ar ajuta cu ceva, asa ca iau telefonul si o sun. Bineinteles ca in 10 minute dupa ce am terminat de vorbit a si ajuns la mine. Cand am auzit soneria m-am dus sa ii deschid usa, aratam ingrozitor, nici parul nu am avut chef sa mi-l aranjez.

-Hei ce fa..? Ce sa intamaplt cu tine? Arati ingrozitor?

-Stiu, nu imi aminti si tu. Hai intra, am multe lucruri urgente sa iti spun.

-Atunci presupun ca am facut bine ca am venit.

Dupa ce a venit Felicity ne punem amandoua pe canapeaua din sufragerie si incepem vorbim, am presimtit ca asta o sa ma faca sa ma simt mai bine.

-Deci ia spune, ce s-a intamplat atat de grav in cat nu ai avut timp nici macara sa te aranjezi?

-Tu ce crezi?

-E vroba de Jake? Iarasi?

-Daa, nu pot sa mi-l scot din cap si nu stiu ce sa fac, ajutama!

-Trebuie sa te gandesti la altceva, orice.

-Am tot incercat dar degeaba, de fiecare data cand incerc sa fac altceva mereu e un lucru care imi aminteste de el.