Coincidenta sau destin

Sfarsitul!

Dupa ce am fost la mormantul lui Mike stiam exact ce am de facut, nu mai era cale de intoarcere, trebuia sa duc cursa la bun sfarsit si sa il inving pe Mike, orice ar fi.

Imi simteam picioarele slabe, nu puteam sa stau drept dupa fiorul pe care il primisem mai devreme, tind sa cred din ce in ce mai mult ca ala chiar era Mike si ca m-am ascult, si ca de obicei m-a sustinut in ceea ce voiam sa fac, ca de obicei, chiar si in momentele astea simt ca si cum el e singrul care imi alatarui, chiar de acolo de unde e el acum...

Am ajuns acasa si m-am dus direct in camera mea, mi-am facut un dus fierbinte gandindu-ma la felul in care il voi invinge pe Brian, odata si pentru totdeauna. Cand am iesit din baie mi-am verificat telefonul sa vad daca am primit vreun mesaj sau daca m-a sunat cineva. Exact cum ma asteptam, telefonul era plin cu mesaje de la Jessie in care imi zicea ca vrea sa vorbeasca cu mine si ca ii pare rau pentru ceea ce a zis. Doamne cat as vrea sa o sun in momentul asta, dar nu pot. Daca o sun acum nu o sa faca decat sa incerce sa ma impiedice sa ajung la cursa, si eu nu vreau asta, motiv pentru care o sa o sun dupa cursa, demostrandu-i astfel ca s-a inselat.

In sfarsit imi alesesem si cu ce sa ma imbrac. Imi luase o pereche de blugi albastri ruptu cu un tricou negru simplu si in final, cel mai important lucuru, geaca de piele de la Mike. Simteam nevoie sa o iau pe mine, astfel ma simt ca si cum ar fi alaturi de mine si in acelasi timp ar vedea si el ceea ce urmeaza sa fac.

La vreo 5 minute dupa ce ma schimbasem aud si soneria, era ceasul 21:00, trebuia sa fie Mick sa imi explice cum se va desfasura toata operatiunea, dar in schimb am avut parte de alta surpriza, era Felicity.

-Hei, buna Jake, deranjez?

-Nu, deloc, intra.

-Multumesc.

-Ia spune, ce s-a intamplat? O intreb ingrijorat vaznad ca era un pic trista.

-Voaim sa te rog ceva, dar este un pic cam absurd.

-Spune ce e si vedem la urma daca este absurd sau nu.

-Vreau sa ma iei si pe mine in seara asta la cursa. S-stiu ca e din scurt dar...

Nici nu apucase sa termine ca o si intrerup in timp ce imi cazuse fata brusc. Nu voiam sa o iau la cursa, era mult prea periculos, chiar daca era langa mine. Daca ar pati si ea ceva nu as putea sa mi-o iert vreodata.

-Felicity, opreste-te aici, sub nicio forma nu am de gand sa te iau cu mine la cursa.

-Dar, dar...

-Niciun dar, cu asta am incheiat.

-Jake, nu cred ca intelegi de ce vreau sa vin la cursa.

-Ba inteleg perfect, vrei sa vezi cum Brian este zrobit, am dreptate?

-Exact, si atunci de ce nu ma lasi sa vin?

-Pentru ca ar fi mult pre periculos pentru tine, chiar daca ai sta langa mine in masina.

-Ce pericol ar putea sa fie daca stau in masina cu tine?

-Hmm, nu stiu... Poate ca planul nu ar merge bine si as cadea de pe pod, sau Brian intra in mine cand am 200 la ora, sau orice ce de genul asta.