Coincidenta sau destin

Razbunarea

Era pregatit sa plec dupa Brian, stiam ca e un idiot fara scrupule dar nici in halul asta, nici acum nu imi vine sa cred ca tot ce a facut a fost cu sange rece, si pentru asta nu o sa il iert niciodata, am sa il omor cu mainile goale chiar daca am sa ajung la inchisoare, nu imi pasa, tot ce vreau in clipa asta este sa il vad cu moare in mainile mele.

Chiar inainte sa plec din spital sa ma duc la Brian, Jessie vine in fuga spre mine si ma ia in brate incercand sa ma opreasca, sigur i-a spus Mick ceva altfel nu avea de unde sa stie ce am de gand sa fac.

-Jake, unde te duci?

-Credeam ca e evident, ma duc sa il omor pe Brina pentru ceea ce a facut.

-Ai inebunit, cum sa faci asa ceva?

-Foarte simplu, nu pot sa ma gandesc la i-a facut el lui Mike, imi vine mai daca ma gandesc la asta.

-Si crezi ca daca o sa faci asta o sa il aduci inapoi pe Mike?

-Nu dar...

-Dar ce? O sa il razbuni? Dupa aia ce o sa faci? Iti spun eu ce o sa faci, o sa putrezesti o viata intreaga in puscarie. Pentru ce?

-Nu imi pasa Jessie.

-Eu zic ca ar trebui sa iti pese. Gandeste-te ca daca faci asta eu cu Felicity ramanem singure, ce o sa ne facem noi fara tine. Cel mai probabil altcineva in afara de Brian o sa vina dupa noi cum a facut-o el in seara aia mai ti minte, cand ai venit si ne-ai selvat.

-La asta nu m-am gandit..

-Bine ca gandesc eu in locul tau. Uite ce iti propun, haide sa mergem acasa si dupa un somn lung si putina odihna sa imi spui cum te mai simti atunci.

-Ahh ai dreptate, poate ca ar trebui sa ma odihnesc un pic, totusi am 24 de ore nedormite si asta imi afecteaza judecata.

-Ce bine ca ma mai asculti si pe mine ca altfel ai ramane fara cap. Uite, maine ca sa te faci sa mai uiti de asta iesim in oras la un suc, ce spui?

-Cred ca e o idee excelenta.

-Bine atunci, vrei sa vin cu tine acasa?

-Nu e nevoie, mersi totusi ca esti langa mine in astfel de momente, si pentru asta te iubesc, nu stiu ce m-as face daca te-as pierde si pe tine.

-Hai nu te mai gandi la asta, tu dute acasa si odihnestete, ne auzim maine.

-Bine.

Jessie avea dreptate, trebuia sa ma odihneasc, in fond aveam mintea tulbure de la atata lipsa de somn si mintea imi era vraiste. Cum ajung acasa ma duc si imi fac un dus fierbinte, intre timp imi adusesem aminte de Mike, fara motiv, si am inceput sa plang ca un copil mic. Ma pusesem in jos sprijinit de cabina dusului cu genunchi dusi la gura. Nu ma puteam gandi decat la felul in care a murit Mike, imi faceam tot felul de imagini in minte, una mai rea ca alta.

Dupa ce am iesit din dus ca printr-o minune ma schimb intr-o pereche de pantaloni scurti cu un maieu alb si ma bag la somn. Pana sa inchid ochii mi-a sarit in ochi geaca de piele a lui Mike care era atarnata in cuierul din fata patului. In acel moment am inceput din nou sa plang, doar ca de data asta mai rau. Imi era frica sa ma culc ca poate ma voi ineca din cauza plansului.