Love story

4

    Ma lăsat in pace, a plecat. E mai bine asa... Orice ar zice sau face nu-l vreau lângă mine. Ma arunc in pat, si imi iau telefonul, deschizând Facebook-ul si intrând pe contul lui David. Imi place poza lui de profil. E destul de drăguța. Încep sa ma uit la poze, are foarte multe: sunt cu el, prietenii, familia, câinele lui dar si cu peisaje.
   
     Nu-mi dau seama cum trece timpul. Este deja ora 7, trebuie sa ajungă mama. Ca tot ma gândeam la ea, bate cineva la usa camerei mele.

Eu:-Intra!
   
     Era mama.

    Mama:-Buna Alice!
   
     O spune si intra in camera așezându-se pe pat.

Eu:-Hei! vorbeam cu ea in timp ce butonăm telefonul.

Mama:-Iar v-ați certat?

Eu:-El a inceput!

Mama:-Mi-a zis ca cică atunci când a ajuns el acasa, un baiat a ieșit din ea. E adevărat?

Eu:-Da, nu o sa-ti vina sa crezi cine este el de fapt!

Mama:-Uimește-ma!

Eu:-Pai, de unde sa încep... Suntem in aceiași scoala, si ne-am întâlnit azi in parc. Ma condus pana acasa si a plecat. S-a întors putin timp după spunându-mi ca...
    Nu apuc sa termin fraza ca cineva suna la usa de la intrare. Mama se duce sa deschidă. Eu o urmez, fiind curioasa. Sper sa nu fie David. Mama e înaintea mea, deschide usa si rămâne uimita.

Eu:-Cine e?
   
     N-am primit nici un răspuns dar, o
femeie a sărit in brațele mamei. Mama răspunzându-i la îmbrățișare. Când își dau drumul una alteia mamei ii curge o lacrima pe obraz.

Mama:-Issabel? Esti chiar tu?

Issabel:-Nu pot sa cred! Da, eu sunt!
Nu te-ai schimbat deloc in ultimii 20 de ani.

Mama:-Sunt asa de fericita! Nu te-am mai văzut din liceu!

Issabel:-Da! Nu am păstrat legătura.

Mama:-Haideți! Intrați! Cred ca el e fiul tau.

Issabel:-Da, el este David.

Mama:- Incantata sa te cunosc! Ea este fiica mea, Alice.

     Arată cu mana spre mine. Nu pot sa cred! Ele chiar se cunosc! Sunt prietene, chiar unele foarte bune! Cred ca universul rade de mine.

Mama:-Alice, vino aici!

     Cobor scările rapid, fara ezitare, când ajung exact lângă Issabel, ma strânge la piept, făcându-ma sa ma simt protejata.

Issabel:-Esti la fel de frumoasa ca mama ta! Arați exact ca ea când era in liceu.

Eu:-Mulțumesc! Si dumneavoastră sunteți foarte frumoasa.

Issabel:-Te rog, spune-mi Issa.

Eu:-OK, Issa.

Mama:-Noi tocmai ne pregăteam sa luam cina, vreți sa veniți?

Issabel:-Mai intrebi?

Mama:-Haide, ajuta-ma sa pregătesc masa. Avem multe de vorbit.

Issabel:-Asa e!

      Si uite asa am rămas singura cu David. Nu stiam ce ar trebui sa fac. Daca sa-l invit in camera mea sau... nu stiu...

David:-Pai, se pare ca ne-au cam lăsat singuri...

Eu:-Mda. Ce ai vrea sa facem?

David:-Nu stiu. Ai tu vreo idee?

Eu:-Hai sa mergem in camera mea, poate găsim ceva.

David:-Um... OK.

     Ma duc spre camera mea cu David pe urmele mele. Deschid ușa si-l poftesc înăuntru. Eu ma așez pe pat, încercând sa-i zic sa facă la fel. Pe când el s-a sus înspre fereastra si a luat chitara mea.

David:-Cânți?

Eu:-Sa zicem.

      A inceput sa cânte câteva acorduri. Apoi o melodie, la inceput nu mi-am dat seama, dar după ce a inceput sa cânte primele versuri mi-am dat seama. Era ,,Treat you better". Ii ascultam vocea melodioasa, avea o voce foarte buna. Apoi a inceput sa cânte doar cu chitara.

David:-Acum tu.

     Era refrenul. Am inceput, era destul de bine după părerea mea. A inceput sa zâmbească. Avea un zâmbet asa de frumos. Te îndrăgosteai de el. A inceput sa cânte si el. Împreuna vocile noastre erau epice. Când din păcate melodia s-a terminat.

      A fost asa de frumos... David a pus chitara pe pat si s-a apropiat de mine, încet, mai erau câțiva centimetri între noi când...
Hei!! Ce faceți?? M-am gândit ca putin suspans ar fi potrivit... Nu aruncați cu roșii.
Au! Au! Am zis sa nu aruncați!
Sa nu uitați lucrurile nu sunt asa cum par! O sa postez next-ul maine.
Dar vreau sa stiu ce părere aveți voi despre carte.
Ly all!!
-R