Love story

5

       Mai erau cativa centimetri intre noi cand... mie mi-a sunat telefonul. El a zmbit sarcastic si eu am lasat capul in jos, zambind. Imi scot telefonul din buzunarul blugilor si ma suna Andrei. David vede si ia chitara si o pune inapoi, ramanand langa fereastra, cu fata spre mine. Ii raspund la telefon, simtindu-ma oarecum prost.

Eu:-Alo?

:?:-Alo? Buna seara! Sunteti ruda cu Andrei Dobrev?

Eu:-Da... Este fratele meu. zic eu, chiar daca nu este adevarat... sunt panicata, daca i s-a intamplat ceva rau?

:?:-A avut un accident. O masina l-a lovit in timp ce traversa strada neregulamentar. A suferit coleziuni grave, acum este in timpul unei operatii. Puteti veni la spitalul ****

Eu:-Sigur, ajung imediat.

      Lacrimile deja imi curg siroaie pe obraji. Nu pot sa descriu sentimentul... ceva din mine s-a rupt doar gandindu-ma ca cel mai bun prieten al meu ar putea pati ceva.

David:-Alice? Ce s-a intamplat? De ce plangi?

Se apropie de mine si se pune pe vine mangaindu-ma pe spate. Eu fug din camera, jos pe scari, in bucatarie unde le gasesc pe mama si pe Issa gatind. Mama ma vede prima si vne rapid spre mine ingrijorata.

Mama:-Ce ai patit? Alice? Scumpo? nu i-am raspuns, nu aveam puterea necesara, durea prea tare sa rostesc cuvintele alea, dar mi-am adunat toate fortele. Intre timp David deja era jos langa mine, luat la intrebari de mame.

Eu:-E Andrei, mama! E la spital! A avut un accident!

      O spun dintr-o suflare mai mult tipand. Plansul ma bufneste si mai tare.

Mama:-Nu pot sa cred! La ce spital e?

       Mama a inceput si ea sa planga, i-am spus numele spitalului si mama lui David a hotarat sa ne duca cu masina personala. Pe drum mama i-a sunat pe parintii lui Andrei care nu au primit vestea foarte bine. Am ajuns primii la spital, unde de abea ma mai tineam pe picioare. Nu stiam cum ar trebui sa reactionez... Imi era frica...

      Cateva minute mai tarziu au ajuns si parintii lui Andrei. Mama lui ma luat in brate, strangandu-ma cu putere. Tatal lui a intrebat toti doctorii si asistentele care treceau pe lanaga noi daca fiul lui este bine. Dar, primea acelasi raspuns: "Nu putem sa va spunem nimic deocamdata, este sub operatie" Suntem in fata salonului in care se afla Andrei si putem sa observam prin geam dotorii care se invart in jurul lui.

       Erau niste scaune pe care ne-am asezat, nu era loc decat pentru 4 dintre noi. Asa ca ne-am asezat eu, mama, mama lui Andrei si mama lui David. Ca tot veni vorba de David, el statea rezemat de perete cu privirea atintita pe mine. Se uita la mine... cu mila. Nu vreau mila lui!

      Un sunet ma infioara, este un ticait puternic din camera de operatii unde este Andrei. Poti observa cum doctorul si asistentele se alarmeaza. Un doctor mai batran striga cu puere:

Doctorul:-Repede, grabiti-va il pierdem!

       La auzul acestor vorbe ma ridic in picioare si inima imi bate mai tare ca niciodata, simt o durere puternica, dar nu orice fel de durere ci o durere suflteasca. Imi simt pleoapele grele si imi pierd puterea si echlibrul, cad pe podea si vad doar negru in fata ochilor.

Heeey!! Am revenit cu un nou capitol azi, asa cum v-am promis. Da, da stiu iar putin suspans, dar na... Csf n-ai csf. Acest capitol este mai trist, asa e. Sa vedem daca Andrei va supravietui... LY all!! PwP