Love story

8

      Andrei era... treaz! Doctorul a spus ca va dormi mai mult de atât. Eram surprinsă. Fata i s-a luminat cand ma văzut si eu am fugit si l-am luat in brațe. Atunci mi-am dat seama ca plângeam foarte tare, plângeam de fericire! Sunt asa de bucuroasa ca e bine. O aud pe mama lui cum ii zice tatălui lui sa ne lase singuri si cum il trag după ei si pe David.
       Am rămas singura cu Andrei căruia nu vreau sa-i dau drumul. In brațele lui ma simt insiguranta. După câteva minute imi da el drumul. Se uita in ochii mei cu privirea lui de cățeluș. Iubeam privirea aia...
Am mai stat asa doar uitându-ne unul la altul fara sa spunem nimic. Fara sa-mi dau seama am zâmbit.
-De ce zambesti? spune Andrei ca si cum nu ar stii răspunsul
-De parca nu ai stii! ii spun eu copilareste
-Vreau sa o aud de la tine!
-Nici nu stii câte griji mi-am facut pentru tine! Sa nu mai făcu asta niciodata m-ai înțeles?
-Da șefa! Dar, de ce esti îmbrăcat in haine de spital?
-Pai eu al fost prima care a aflat de tine si a trebuit sa le spun si celorlalți si sa te văd in operație si... Am leșinat!
-Esti bine acum?
-Da sunt bine! Cand te externează?
-Nu stiu cred ca peste doua zile. Auzi?
-Da, zi!
-Cine era băutul ala cu care erai?
-Aa! David, ne-am împrietenit ieri, mamele noastre se cunosc din liceu si a trebuit sa stam împreuna si a stat cu mine cat eram adormita.
-Ce treaba are cu tine?
-Nimic, suntem doar prieteni!
-Iti place de el? întrebarea lui ma lovește dureros, nu stiam cum sa răspund. Nici eu nu stiu daca imi place sau nu de el...
-Ce întrebate e asta? spun eu evitând răspunsul
-O întrebare! Răspunde!
-Nu... o spun cu o mica ezitare si cu glas stins
La auzul vorbelor mele s-a întristat. In acel moment eram trista ca eram prieteni asa de buni. Știa cand mint si acum si-a dat seama. Si-a lăsat capul in pământ. Imi dau seama ca nu merita sa audă asta asa ca încerc sa-l liniștesc.
-Hei, nu face asa! Uita-te la mine.
-Ce? o spune cu voce de copil răsfățat
-Sti ca nu poate sa-ti ia locul nu?
-Normal nu poate pentru ca el va deveni iubitul tau, eu sunt doar un prieten
Nu am știut cum sa răspund la vorbele lui. Mi-a întors bine cuvintele.
-Nu-i adevărat!
-Dovedește-mi! tipa destul de tare
       -Cum ai vrea sa fac asta? tip si eu la el
       -Săruta-ma! o spune asa de repede încât nici nu pot sa-mi dau seama pe moment unde încerca sa ajungă
         Se apropie de mine si se uita adânc in ochii mei apoi la buzele mele si isi lipește buzele de ale mele, nu i-am răspuns la sărut pentru ca credeam ca o sa se oprească, dar nu o face asa ca am încercat sa ies din strânsoarea lui. Fara reușită, era prea puternic pentru mine. Am inceput sa tip, panicandu-ma. Andrei nu avea de gând sa ma lase, pana cand usa parca a fost rupta de David care l-a pocnit pe Andrei, făcându-l sa imi dea drumul. Atunci m-am ridicat de pe scaun si m-am dus intr-un colț al camerei, departe de patul lui. David a venit si ma luat in brațe, aveam nevoie de asta. Andrei avea o fata trista, dându-si seama ce a facut.
       -Hai sa plecam! David!
       -Da, da hai sa plecam.
       -Imi pare sincer rau! o spune mai mult in șoaptă, dar reușesc sa aud. Alice?
       -De ce ai facut asta?
       -Nu mi-am dat seama ce fac. Scuze!
       -Trebuie sa plecam. Alice, vi?
       -Da, hai sa mergem! o spun si vreau sa ies pe usa dar nu înainte de a ma uita măcar o data la Andrei, care avea capul in pământ.
       Am ieșit pe usa si speram sa trec neobservata, dar nu mi-a reușit.
        -Alice? Draga mea? Ce s-a întâmplat? ma întreba mama lui Andrei îngrijorată
       -Um... nimnic, ce putea sa se întâmple?
spun eu încercând sa nu se audă tremuratul din glasul meu
       -De ce pleci asa de repede? ma întreaba si tatăl lui
       -Pai... nu stiam ce să spun, bine ca e David mereu aici sa ma salveze
       -Doctorul a zis ca acum trebuie sa se externeze si vrea sa ajungă acasa pentru ca mama ei este îngrijorată. chiar si mie mi s-a părut cea mai buna scuza
       -Atunci du-te si sa o saluți pe mama ta din partea noastră!
      -Asa o sa fac!
      Spun si plec. Cand am facut colțul adică atunci cand nu puteau sa ne mai vadă David si-a pus brațul in jurul umerilor mei si eu mi-am lăsat capul pe umărul lui.
        -Hai sa mergem acasa! spune David relaxat, prea relaxat
        -OK, pot sa ma externează acum?
        -Da, o sa chem eu doctorul si daca tu te simți bine poti sa te duci acasa.
        -Oh ce bine!
        Spun si intram in salon. David imi spune sa ma fac comoda cat se duce el sa cheme un doctorul. Vine manierele decât am crezut si după ce ma verifica imi spune ca pot sa merg acasa.
------------------------------------------------------
        Am ajuns acasa cu taxi-ul. M-am dus in camera mamei unde dormeau ambele mame. Ne-am gândit sa nu le deranjam. Era deja ora 7:00, deja se innoptase. David ma conduce pana in camera mea, unde ma arunc in pat adormind instant. David se pune pe fotoliul din camera mea, stand putin pe telefon. Peste putin timp voia sa iasă din camera.
        -Te rog, stai cu mine! zic eu mai mult siptit
        -Alice... sti ca nu pot, ce ar zice mamele noastre sau Andrei?
        -Nu contează! Te rog stai cu mine.
        Pentru câteva minute nu s-a mișcat din locul unde era. Apoi a luat o pătura din cele trei aflate pe patul meu si am învelit, apoi a mai luat una si a pus-o pe jos, furând o alta perna decât cea pe are stăteam eu si punând-o pe jos. Apoi, s-a pus pe pătura.
        -Noapte buna!
        -Stai, ce?
        -Ai zis sa stau cu tine, asta fac!
        -Dar nu pe jos...
        -Dormi!
         Nu am mai zis nimic si am adormit.
------------------------------------------------------
        De dimineața David era...

Hey guys! Am postat insfarsit! Yeeeey...
Am citit toate comentariile si am răspuns la ele si chiar nu credeam
ca atât de mulți daca nu chiar toți ați zis ca Andrei a pățit ceva rau, nu pot sa-i fac asta lui Alice!
Dar, acum va las cu o alta întrebare:
Ce credeți ca s-a întâmplat cu David?
P.S. Daca ma încurajați si votați acest capitol ma motivați sa postez mai des!!!
PwP❤️😍❤️