Love story

10

Am simtit ca o lumina puternica ma orbeste chair daca aveam ochii inchisi. Deschid ochii foarte somnoroasa, dandu-mi seama ca sorele deja era pe cer si stralucea cu putere. Imi iau telefonul ratcit prin pat si vad ca este ora 12:00... Destul de tarziu, dar nu-mi pasa, e weekend! Nu-mi amintesc cand am adormit aseara. Probabil am stat pana tarziu...

Intru in baie si incep sa-mi fac rutina de dimineata si cobor scarile spre bucatarie fara sa ma mai schimb de pijamale,cobor scările rapid pentru a imi lua micul-de-jun. Mama este deja acolo pregatinu-mi-l, iar "tata" e probabil la munca, uneori munceste si sambata. Mai bine, nu aveam chef sa-i vad mutra de dimineata.

-Neata! imi spune mama cu un zambet pe fata tocmai canf termina de pregatit cele 2 sandvisuri sipunandu-mi farfuria in fata

-Neata! Sa stii ca mi-ai ghicit gandurile! Multumesc! ii spun mamei innpoindui zambetul

-Azi se externeaza Andrei din spital si mama lui ma rugat sa-ti spun ca poate ai vrea samergem pe la ei in vizita. Sa stii ca lui Andrei i-ar prinde bine niste companie si oricum nu am mai vorbit cu mama lui de la incident.

-Nu stiu... Ne-am cam certat.

-Haide, stiu ca chiar daca va-ti certat to il iubesti. Gandeste-te ca-i faci un bine. Are nevoie de tine. o spune foarte convingătoare
      Nu i-am mai răspuns si mi-am continuat mâncarea. După ce termin ma duc in camera mea, imi iau laptop-ul in brațe si încep sa ma uit la un serial.
       După cam o ora suntetul scos de telefonul meu in semn ca suna ma deranjează de la ce făceam. L-am luat in mana văzând ca ma suna Ally. Ii raspund, deja simțindu-ma vinovata.
       -Alo? spun eu destul de timid
       -Alice? Esti bine? Ce ai pățit? o spune dintr-o suflare simțindu-se îngrijorarea in voce ei
-Mda... Sunt OK! spun eu mințind, sperând sa nu observe
-Alice! Nu ma minți! Sti cat de îngrijorată am fost pentru tine? Eu si cu Melly urma sa te dam dispăruta, nici tu si nici părinții tai nu răspundeau la telefon sau mesaje. Am venit la tine acasa de trei ori fara a raspunde cineva la usa! Ai multe explicații de dat.
-Um... era clar suparata si îngrijorată si am simțit cum la ultimele cuvinte spuse, o lacrima i se prelungi pe obraz
-Alice? Mai esti? de data asta chiar puteai observa ca plângea
-Poti sa vii la mine cu Melly pentru a va explica totul?
-Da... spune dezamagita O sun acum. Ajungem in 20 min
Fara a ii putea raspunde a închis telefonul si am simțit un sentiment intens de vina si cum conștiința imi spunea ca sunt cea mai groaznica prietena din lume. Atunci imi vine in minte David... Ce o sa fac cu el? Ce o sa le zic fetelor? Ca tot timpul am stat cu băiatul de care ii plăcea lui Ally si chiar eram aproape sa-l sărut? Sunt chiar o nesimțita! Ma urăsc!
O lacrima imi curge pe obraz fara sa-mi dau seama, ochii mei fiind deja îmbibați de lacrimi. O bătaie ușoară in usa ma face sa tresar.
-Alice? Suntem noi!
Ally si Melly au intrat un camera dara putea reacționa cumva, vazandu-ma ca plâng,
-Ce ai pățit? Esti OK? De ce plângi?
voce lui Melly spărgând liniștea așternută deja in camera.
Eu nu sunt in stare sa spun ceva si doar ma uit cand la una cand la alta, văzând clar îngrijorarea pe chipurile lor. Fara sa ma aștept Ally se apropie de mine si ma îmbrățișeaza, pentru câteva secunde nu fac nici o mișcare, dupaia îmbrățișând-o la rândul meu in timp ce ma uitam in ochii lui Melly de un albastru pătrunzător.
Imi da drumul imediat ce ma calmasem si stiam ca așteptau răspunsuri. Trebuia sa le spun!
-Era ziua in care am vorbit ultima data cu tine, (arătând spre Ally) eram in camera mea ascultând muzica ( nu am putut sa le spun despre David), cand telefonul imi suna. Văd ca e Andrei asa ca ii răspund. La telefon nu era el ci o asistenta care ma sunat pentru a imi spune ca a avut un accident de mașina....
Le spun tot, exceptând părțile cu David si mama lui. Lui Melly ii sclipeau ochii semn ca urma sa plângă si Ally se uita un gol, parca pierdută si total absenta.
-Nu stiam ce s-a întâmplat. Cand am gândesc ca noi eram supărate pe tine cand am văzut ca nu răspunzi. Suntem cele mai rele prietene. Iartă-ne! zice Melly si isi lasă o lacrima sa i se scurga pe obraz
-E OK! Nu aveați de unde sa știți. spun si o iau in brațe pe Melly strângând-o ca si cum nu am sa o mai văd vreodată
Ally nu reacționa in nici un fel, doar rămăsese blocată si se uita spre un punct amume fara ca măcar sa clipească. Am inceput sa ii strig numele, dar nimic. Melly chiar a împins-o dar nu era de clintit. Peste câteva secunde isi scutura capul si clipește foarte des.
Ce? Scuze, m-am pierdut in gândurile mele. Imi pare rau pentru Andrei. spune destul de rece.
Ally pov
Auzeam fiecare cuvânt rostit de Alice despre Andrei. El a încercat sa o sărute. As fii vrut sa fiu in locul ei. Andrei chiar mi se pare simpatic. Trebuie sa recunosc ca imi place putin de el. *putin mai mult*
Alice pov
-Deci... Cine vrea sa meargă al cumpăraturi? spune Melly foarte entuziasmata
-Nu stiu... Nu prea am chef.
-Hai o sa ne distram!
-Bine... Hai!
Ne îmbrăcăm si mergem.
*Peste 3 ore*
      A fost o zi perfecta. Am ras, ne-am distrat si am cumpărat foarte multe lucruri noi si nefolositoare. Am decis sa facem petrecere in pijamale asa ca Melly si Ally ramân la mine. Deja si-au sunat părinții si sunt de-acord. Eu mi-am lăsat telefonul acasa, dar nici nu am prea avut nevoie de el.
        O data ajunse acasa, vrem sa intram in camera mea. Zis si facut. Ally intra prima si put si simplu încremenește. Nu stiam ce se întâmpla cu ea, am intrat si eu, iar in mijlocul camerei era nimeni altul decât David.

Am revenit cu un nou capitol. Nu este prea interesant, dar va promit ca următorul va fi.
Este perioada aceea cu multe teze si teste... Nu stiu cand o sa apuc sa postez iar. Poate Weekend-ul viitor.
Întrebare de sfârșit: Cum  credeți ca va reacționa Ally?
Ly all!!

*capitol needitat*