Love story

3

Eu:-Bine... imi place de Vlad.                                                                                                                                           

 Ally:-Care Vlad?                                                                                                                                                                     

 Eu:-Cel mai bun prieten al luiDavid.                                                                                                                             

 Ally:-OMG!!! Nu pot sa cred. Stiam eu ca-ti place de un baiat. De ce nu mi-ai spus? Mama, iti dai seama cum o sa fie cand tu o sa fii impreuna cu Vlad si eu cu David? O sa fie ceva de genul cele mai bune prietene impreuna cu cei mai buni prieteni. AAAAAAA!!! DE CE NU MI-AI ZIS?                       

Eu:-Pai...S-a intamplat de curand, nu am avut timp. Ma rog, trebuie sa fac ceva curatenie in camera... Vorbim noi mai tarziu. Pa!                                                                                                                   

Ally:-Tu? Curat in camera? Trebuia sa zici ca ai ceva de facut. Hai ca te las atunci. Dar, sunt asa de fericita... trebuie sa o cuplam si pe Melly cu Stefan. Da...o sa ma gandesc eu la ceva. Hai pa!

    Inchid telefonul si ma duc in camera mea. Ma trantesc in pat si incep sa-mi butonez telefonul. Nimic interesant. Mda... nu mai am baterie, acum trebuie sa-mi-l pun la incarcat, ce surpriza!! E ora 17:30, trebuie sa ajunga tata. Nici macar nu stiu de ce ii zic tata, nu etatal meu si nu-l iubesc si nici el pe mine. 

    Exact cum credeam... suna cineva la usa, mai mult ca sigur e el. De obicei nu si-o deschide singur. Ma duc plictisita spre usa, far asa ma uit pe vizor o deschid. Dar, in loc sa fie tata este...David. Ce cauta aici?

David:-Hei! Am venit sa aflu ceva de la tine. Pot sa intru?                                                                                   Eu:-D-da, c-cred ca d-da.                                        

    Ii deschid usa larg ca sa poata intra, si il conduc pana in living unde ne asezam pe canapea.

David:- Deci, sa incepem cu inceputul. Dupa ce te-am condus acasa mi-am amintit ca te stiam de undeva. De la scoala... Invatam la aceeasi scoala nu-i asa? (nu-i raspund, dar continua sa vorbeasca, prefacandu-se ca am zis ,,da") Mi-am sunat prietenii si i-am intrebat daca te cunosc. Nu-ti stiam numele de familie, asa ca a fost mai greu. Vlad, unul dintre cei mai buni prieteni ai mei a zis ca esti Alice Jonson, clasa IX-a A si ca esti cu sora lui mai mica in clasa. Stiu sunt un detectiv innascut. Ma rog, partea importanta e ca mama tragea cu urechea cand am pronuntat numele Jonson si mi-a zis ca cica asta e si numele celei mai bune prietene ale ei din liceu si anume: Marry Jonson. Asa ca am venit sa te intreb, asa o cheama pe mama ta?                                     

Eu:-Da, Marry Jonson. Stai putin, cum o cheama pe mama ta?                                                                        

David:-Issabel Bernard, dar este numele de familie a tatalui meu, l-a preluat cand s-au casatorit. Dar al ei este Williams.                                                                                                                                                      

Eu:-Bine,stiu cum sa ne convingem. O sa o sun pe mama sa vad daca recunoaste numele.

CONVERSATIE TELEFONICA

Eu:-Alo? Mama? Vreau sa te intreb ceva.

Mama:-Da, Alice spune.

Eu:-Cunosti pe cineva cu numele de Issabel Williams?

Mama:-Issabel? Williams? De ce ma intrebi? O stii, o cunosti?

Eu:-Nu, doar intrebam. O stii?

Mama:-Cum as putea sa uit? Este cea mai buna prietena a mea din liceu, nu am mai tinut legtura de cand eu am plecat sa studiez in alta tara. 

Eu:-OK, am inteles. Merci mami, pa!

    Am inchis telefonul ianinte sa ma mai spuna ceva, am rams uimita... nu imi venea sa cred. Cum adica baiatul pe care incercam sa-l evit pentru a nu ma indragosti de el este copilul celei mai bune prietene a mamei? Daca se vor intalni, asta inseamna ca si noi va trebui sa stam impreuna. NU VREAU!! Dar totusi parca imi surdea ideea. NU,NU!! Constient prost.. nu sti ce vorbesti. Mai taci din gura! Ai auzit?

David:-Nu pot sa cred. Ce tare! Ma duc sa-i spun mamei. Ne vedem mai incolo Alice. Pa!

    Daca-i spune mamei lui va iesi rau,vom sta impreuna... nu! Se aude un sunet: soneria. Cine dracu mai e si acum? Deschid si intra tata. Era nervos. Nu aveam chef de el acum. Dar se pare ca el avea chef de altceva, de cearta. Incep sa ma indrept spre camera mea, dar il aud tipand in spatele meu.

Tata:-Cine era baiatul ala care a iesit de la noi din casa? Alice! Nu-mi intoarce spatele! M-ai auzit Alice! DESCHIDE USA ACUM! ALICE!

Eu:-Lasa-ma in pace! Pleaca!

Tata:-Sunt tatal tau si o sa ma asculti! DESCHIDE IN MOMENTUL ASTA USA SAU O SPARG!

Eu:-Nu esti tata! Lasa-ma in pace!

    Imediat ce am spus vorbele alea care cred ca l-au durut a incetet din a mai tipa si s-a oprit din a bate in usa. Eu m-am ghemuit pe jos si am inceput sa plang. Stiam ca nu trebuia sa-i spun asta, dar trebuia sa o stie. Nu e tata, si nu-l consider un tata. Dar atunci de ce ma doare sa-i spun toate satea?